De Citit : Editoriale

La Bac

| 07 septembrie

Ideile sunt puternice. Prostia e la fel.

Cât de abrutizat ajunsese învăţământul românesc pe vremea liceului meu, dacă toate comentariile la Limba şi Literatura Română erau învăţate pe de rost. Eu am avut noroc de o memorie cinematografică într-o oarecare măsurăasta ajutându un pic. Majoritatea învăţau fonetic, adică repetau prăpăditul de text până îi învăţau succesiunea sunetelor. Dar nu cunosc pe nimeni care  fi fost interesat de conţinutul acelor cuvinte.
Eu aveam idei. Învăţăm destul de puţin la toate materiile, atât pentru   ducea capul şi pricepeam repede cât şi pentru  încrederea alor mei m-a scutit de semnatul carnetului, or asta îmi dădea timp   joc, ori cu mingea, ori cu ideile. Eu puteam  spun mult şi bine  Bacovia dezintegra limitele logosului prin logos, nu m-ar fi ascultat nimeni.  fi vrut  scriu în tonul dramatic al criticilor lui Eugen Ionesco. Dar nu m-ar fi auzit nimeni. Aşa  am lăsat baltă comentariile, trecând prin liceu cu note modice, inclusiv la română. Inventasem un sistem cu jumătate de cască de walkman şi casete de pe care îmi dictam variile subiecte la teze. Era de-ajuns.
La Bacalaureat însătrebuia  fac o scamatorie demnă de mineMi-a picat, printre altele, Floare Albastră. Nu am copiat. Am pictat pe cele patru pagini de examen o demnitate istorică. De fapt pe doar două şi jumătate. Iar demnitatea era de fapt o naivitate de pe acelaşi etaj cu prostiaFără  pot evalua corect importanţa situaţiei, am decis  nu repet ca un reportofon comentariul învăţat acasăci  uimesc comisia cu o idee proprie. I-am dat şi titlu. “Unirea simetrică a planurilor compoziţionale în ultima strofă din Floarea Albastră”.
Patru şi zece.