Povestile unui rege cam nebun
Stephen King, Anotimpuri diferite, Editura Trei, traducere din engleza si note de Constantin Dumitru-Palcus. Trebuie sa spun de la bun inceput ca mie imi place ce scrie Stephen King. In primul rand fiindca stie sa spuna o poveste ca putini altii.
In al doilea rand fiindca isi inventeaza povestile si are o fantezie remarcabila, care se bazeaza pe o cultura perfect asimilata. Sa nu uitam ca pana sa ajunga celebru cu primul sau roman, Carrie, in 1974, a predat literatura engeza. Pe de alta parte nu dispretuiesc romanul popular (cu subspecia numita horror) daca e bine scris, ba chiar din contra. Sa nu uitam ca marele Dickens a scris roman popular, iar Dostoievski il admira pe Eugène Sue si ca romanul Crima si pedeapsa a imprumutat multe din elementele romanului popular. Succesul la public nu inseamna obligatoriu subliteratura. Si, cu toate ca scrie bine, King are un succes nebun, care are o singura explicatie: nu si-a dorit niciodata sa fie un mare scriitor. Dusmanii lui, criticii literari, au zis ca daca King isi va publica vreodata lista de cumparaturi zilnice, pana si aia se va vinde in draci. Asta-i viata! Volumul de fata are 748 de pagini si contine patru nuvelete, adica patru texte care sunt prea lungi pentru a fi nuvele, si prea scurte pentru roman. Adica nu sunt nici cal, nici magar.
Nu apartin genului horror. Trei dintre ele au fost ecranizate cu mare succes. Cea mai buna mi se pare cea intitulata Cadavrul, o scriere autobiografica. Patru pusti pleaca in cautarea unui copil omorat de tren… Succes!