De Citit : Editoriale

Ce mâncăm în picioare și ce stând jos în Frankfurt

| 16 februarie

Partea 1. Ce mâncăm din picioare
Frankfurt-ul de pe malurile Main-ului – cel de pe Oder e un orășel mic, lângă Berlin – nu prea e de vizitat, aici e de locuit, muncit, studiat, furat, stat de geaba pe banii statului sau tratat în spital. Orașul excelează prin infrastructură, sedii centrale de concerne, bănci și atmosferă internațională. Din orice motiv ne-am afla aici, mai devreme sau mai târziu, va trebui să mâncăm, iar la acest capitol, orașul poate oferi cîteva surprize plăcute.
Că suntem pe fugă sau nu, unele specialități locale se mănâncă mai bine în picioare, adică la chioșcuri, tarabe sau rulote. Primul lucru de gustat este cârnatul de vită, Rindswurst-ul, oferit, atenție, sub două forme, fiert și la grătar. Cel fiert nu merită, cel la grătar însă e delicios, cu o tonă de muștar, ieftin (ca. 2€) și hrănitor. L-ai luat din gară, sau de oriunde vezi un chioșc cu de-ale gurii, dar nu din acelea cu un turc, un cuțit mare și un rotisor de șaorma în spatele tejghelei. De acele chioșcuri ne ocupăm imediat, că-mi lasă și gura apă. Există, ca la orice specialitate și un loc legendar, unde se găsește cel mai bun Rindswurst din Frankfurt, preparat în măcelăria proprie și servit cu șpil. Iată-l, dar nu e central, e in partea de est a orașului, Ostend:
Gref-Völsings Gref GmbH
Hanauer Landstraße 132
În ceea ce privește șaorma, aici oferta depășește orice cerere imaginabilă. Șaorma aici se numește Döner, marcă înregistrată, pe bune! Germania e țara de obârșie și leagănul cultural al acestui produs pur turcesc, iar numărul așanumitelor Dönerbude depășește numărul bancomatelor în orașul bâncilor. Când cereți un Döner (ca. 3€) o să primiți de la turcul, ținând pâinea de Düner în mâna dreaptă și cuțitul cel mare în stânga, următoarele întrebări:
– "Mit alăm?" – poți să-i răspunzi liniști pe româneste: "da, cu de toate", va înțelege.
– "Bișăn șarf" – dai din cap dacă vrei picant, dacă vrei iute, zici "ganț șarf", o să se bucure, că nu ești neamț
– "iogurt odăr knoblauzose" – dacă nu-ți place usturoiu, zici "iogurt", oricum e întotdeauna cu usturoi, în diferite cantități. Spre deosebire de șaorma de București, Döner-ul vine în pită, dacă vrei la lipie, ca la „Divan” sau „Șaorma Dristor”, nu ceri Döner, ceri Lamacium, cele trei întrebări care urmează fiind aceleași. Câteadoată, mai rar, vei avea de ales între carne de pui sau miel, standard e de pui.
Simpatic în Frankfurt e să vezi la ora prânzului sau a după-amiezii ditamai managerii de bănci umblând cu Döner-ul în mână, toți cocârjiți, să nu se păteze de zeamă și cu cravata bagată sub cămașă, între al doilea și al treilei nasture, din același motiv. În Frankfurt e OK să mănânci Dșner oricând, oriunde și oricâte fițe ai avea în cap. Există și la capitolul Dșner un punct de referință, situat central, aproape de podul principal peste Main, încercat personal și confirmat:
Köylü-Döner
Paradiesgasse 65
Aici carnea este preparată după o tradiție de familie de câteva zeci de ani, pâinea e și ea coaptă în casă și mi s-a spus că secretul lor constă în calitatea și mânuirea cuțitului cu care se taie carnea de pe rotisor. Cică există în turcia o tradiție a cuțitarului de kebap. Povestea nu știu, dar gustul se confirmă.
Pentru foamea mică dintre momentele de foame moderată, se recomandă brețel-ul cald, cu unt la jumătate, de găsit oriunde se vede că se vinde pâine, sau din ce în ce mai răspândit-ul bagel sandwich, într-o multitudine de variante, toate delicioase, că doar, nu, de când e buricul financiar al europei, se dorește și Frankfurt-ul a fi măcar un pic New York.