E un om organizat. Toate chestiile din casa lui au un nume si un loc ale lor. Ciorapii crem, negri, albastri au sertarase diferite si atici prinse-n tesatura, care sa identifice perechile. Pantalonii gri sunt in stanga, cei bleu marin, in dreapta. Umerasele au o ordine numai de el stiuta: ROGVAIV. Baia e o incantare, bucataria, o lumina. Cate femei i-au calcat pragul, toate au dus mana la gura. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Ordinea e deplina. Si toate acele femei l-au intrebat: "Esti contabil?" A raspuns mandru, desi modest: "Chimist".
Prietenii lui sunt, la randul lor, clasificati ca in tabloul lui Mendeleev. Valente usoare, metale grele, izotopi. Fiecare are un rol, fiecare intra intr-o combinatie. Valentele multiple sunt excluse. Pe rand, ei au zilele si orele la care pot fi sunati. Le cunoaste tabieturile aiuristice, de aia, chiar daca sunt prieteni, nu le cere niciodata ajutorul inaintea pranzului. De fapt, nu le cere niciodata ajutorul. Natura nu cunoaste notiunea de ajutor. O singura ezitare a avut. Atunci cand chefliul clasei, Claudiu, parca, a murit in Bucegi, pe jepi. O clipa l-a tentat ideea de a-l sterge. Dar natura nu cunoaste pierderi. Ci numai transformari. De aceea, a creat o rubrica speciala, "Decedati". Absent si compatimitor, o parcurge uneori. Acum sunt sapte.
Istoria cartii lui de munca e fascinanta. Daca universul s-ar fi vorbit sa aranjeze lucrurile nu ar fi aranjat mai bine. De fiecare data cand s-a mutat, a facut-o in urma unei combinatii pret/calitate infailibile. I-a iesit. A invins. Din pacate, Cornelia, iubirea vietii lui, cea pentru care ar fi fost in stare sa rastoarne muntii, sa inventeze un sistem universal, o lume perfecta, Cornelia, zic, a disparut. Ultima ei vorba a fost una al carei sens nu l-a inteles niciodata: "Vreau sa traiesc, nu sa mor." De parca despre moarte ar fi fost vorba, nu despre iubire. E drept, la unul din party-uri, a auzit un tampit vorbind despre legatura dintre eros si tanatos. I s-a parut interesant. A cautat a doua zi pe net (isi notase in carnetel notiunile) si a descoperit ca e vorba de dragoste si moarte. Nu. El n-a strans-o niciodata de gat. Nu a chinuit-o. Nu i-a limitat libertatea, nu a visat-o intr-o balta de sange. Ce de tampenii circula in virtual – si-a zis si a inchis calculatorul. Si a ramas singur, curtat vremelnic de domnisoare dezordonate si cu mintile ratacite.
Ei bine, in dimineata asta, telefonul a sunat prosteste, la sapte dimineata. Cine e idiotul? S-a uitat pe ecran si a inghetat. Era numarul nebunului de pe Jepi. Mort de zece ani. Mort si neingropat. S-a uitat aiurit la telefon. Ce gluma sinistra! Pentru prima data in viata lui, a apelat inapoi, impotriva tuturor evidentelor, convins ca e o farsa. Cineva a decrosat, dar, de raspuns, nu i-a raspuns nimeni. Se auzea numai vantul iernii.