– Opera in concert –
Concert-spectacol de Giacomo Puccini
Regia: Stefan Neagrau
Dirijor: Tiberiu Soare
Cu: Silvia Sorina Munteanu, Florin Diaconescu, Marius Bolos, Efe Kislali, Crina Zancu, Florin Simionca, Liviu Indricau, Valentin Racoveanu, Vasile Chisiu
Actul I
Un mandarin da citire hotararii pe care, de altfel, multimea adunata in impunatoarea curte a palatului o cunoaste de mult: Printesa Turandot se va casatori doar cu omul de sange regal ce va fi in stare sa-i raspunda la trei intrebari. Pe cei ce incearca dar nu izbutesc moartea ii va astepta. Chiar in seara aceasta, la rasaritul lunii, urmeaza sa fie executat un print persan ce n-a putut dezlega ghicitorile neinduratoarei fete de imparat..
Un orb batran a cazut si, in pofida eforturilor tinerei lui insotitoare, nu se mai poate ridica. Un tanar strain insa sare in ajutorul lui. Apropiindu-se de sarmanul batran, acesta il recunoaste pe propriul sau tata, Timur, regele detronat al tatarilor. Cu ani in urma, tara le-a fost cotropita de dusmani si ei s-au despartit fara sa mai stie unul de celalalt. Povestind greutatile prin care a trecut, Timur ii spune fiului sau Calaf ca isi datoreaza viata acestei fete modeste care i-a purtat de grija zi de zi si al carei nume este Liù.
Ajutoarele calaului aduc uriasa tocila pe care va fi ascutita securea datatoare de moarte. Oamenii, care inainte erau nerabdatori sa vada executia, impresionati de tineretea comandantului si de curajul acestuia in fata mortii, o striga pe Turandot, implorand-o sa-l ierte. Cel mai revoltat de cruzimea printesei este Calaf. Indreptandu-si privirea plina de ura catre palat el blesteama pe fiinta lipsita de inima ce ucide cu atata usurinta oameni nevinovati.
In acest moment apare Printesa Turandot. Frumusetea ei face ca toata ura din sufletul lui Calaf sa dispara dintr-o data, preschimbandu-se in dragoste. Netinand seama de disperarea batranului sau tata regasit dupa atatia ani, Calaf se indreapta spre gongul instalat special pentru pretendentii ce vor sa-si anunte dorinta de a-si incerca norocul la mana printesei.
Nesabuitul tanar este oprit chiar de cei trei ministri principali ai curtii imperiale, Ping, Pang si Pong. Acestia il sfatuiesc sa renunte daca nu vrea cu orice pret sa aiba soarta petitorilor de pana acum.
Straduintele lor raman fara raspuns. Intervine din nou Timur, apoi Liù , dar toate incercarile sunt zadarnice. Rugand-o pe fata sa aiba mai departe grija de batran, daca intr-adevar soarta ii va fi potrivnica, tanarul, ramas necunoscut celorlalti, porneste din nou catre locul unde se afla gongul.
Actul II
Ping, Pang si Pong, in sarcina carora cade organizarea ceremonialului, se sfatuiesc asupra modului cum va decurge intalnirea dintre incapatanatul strain si printesa. Cu toate ca pana acum niciun pretendent nu a castigat intrecerea, ei trebuie sa fie pregatiti si pentru eventualitatea in care strainul va da totusi raspunsurile corecte si ar trebui sa fie gata pregatite randuielile pentru nunta… Visand la nunta mult asteptata, ministrii sunt treziti la realitate de sunetul gongului. Peste cateva clipe va avea loc infruntarea dintre barbatul misterios si crunta Turandot. Un grup de intelepti aduc sulurile sigilate ce au inscrise inauntrul lor intrebarile si raspunsurile.
Turandot evoca memoria unei strabune rapita si ucisa de un navalitor. Printesa marturiseste ca si-a inchinat viata razbunarii si de aceea nu cunoaste mila. In sufletul ei si-a gasit loc strigatul disperat al nevinovatei martire care a fost omorata chiar in locul acesta, cu sute de ani in urma, si care ii cere s-o razbune.
Inainte de a pune prima intrebare, Turandot, sfidatoare, il previne pe strain ca enigmele sunt trei, in schimb moartea este una. Curajos, Calaf ii riposteaza ca si viata e una singura.
Turandot intreaba: care este naluca ascultata de toti oamenii, care moare in fiecare zi pentru a renaste in fiecare noapte? Dupa o clipa de gandire, Calaf raspunde: “speranta”!
Printesa confirma, ascunzandu-si nemultumirea, si pune a doua intrebare: cine, fara sa fie vapaie, arde ca una, cateodata ingheata, iar alteori se aprinde? Oamenii, si chiar imparatul, il incurajeaza pe strain. Acesta raspunde “sangele” si din nou intelepti aproba, starnind uralele multimii. Este pentru prima oara cand cineva a izbutit sa dezlege nu una ci doua enigme.
Ultima si cea mai grea sarada cere ca strainul sa spuna care este gheata ce naste foc si care, cand vrei sa-i fii stapan, te face sclav, iar cand vrea sa-i fii sclav te face rege?
Bucuroasa ca strainul intarzie sa raspunda, printesa repeta batjocoritor intrebarea. Dar Calaf izbuteste sa dezlege si aceasta taina: gheata pe care focul lui o va topi pana la urma este insasi… Turandot.
Inteleptii citesc la randul lor cuvantul “Turandot”.
Printesa nu are de gand sa-si tina cuvantul. Ea isi roaga tatal sa nu o arunce in bratele unui necunoscut. Imparatul, curtenii si multimea ii raspund ca juramantul sacru nu poate fi calcat, dar ea se considera mai presus de orice legamant si vrea sa plece spunand strainului ca prefera sa moara decat sa-i fie sotie.
Calaf o opreste raspunzandu-i ca nu ii pretinde respectarea cuvantului dat. El vrea sa cucereasca dragostea printesei, vrea ca ea insasi sa doreasca sa-l aiba ca sot. Deoarece Turandot tine neaparat ca el sa moara, ii mai ofera un prilej. El i-a raspuns la trei intrebari. La randul lui ii va da printesei o singura enigma de dezlegat: daca pana maine in zori ea ii va afla numele, primeste sa i se taie capul.
Convins ca fiica lui nu va putea afla numele strainului pe care nu-l cunoaste nimeni, imparatul primeste propunerea. Increzator in victoria strainului, poporul il aclama aducandu-i de pe acum omagiul ce se cuvine unui mostenitor de tron.
Actul III
Din ordinul printesei strajerii umbla din strada in strada, din casa in casa, pentru a gasi pe cineva care cunoaste numele strainului. Calaf, stiind ca nimeni nu-l cunoaste deoarece abia a sosit in oras, este sigur ca va iesi victorios si din aceasta infruntare.
Ping, Pang, Pong il cauta. Vazandu-l, ei se apropie si incearca sa-l convinga sa plece din tara. Dar nici fetele frumoase pe care i le ofera, nici stralucitoarele pietre pretioase, nici perspectiva de a fi rege in alta parte nu-l poate face sa renunte la Turandot.
O patrula ii aduce pe Timur si pe Liù, singurii care au fost vazuti in compania strainului si care ar trebui sa-i cunoasca numele.
Este chemata si Turandot care-l intreaba mai intai pe Timur cum il cheama pe strain. De teama ca nu cumva batranul sa fie supus la chinuri, Liù intervine: numele il cunoaste numai ea. Dar cand i se cere sa-l pronunte, Liù raspunde ca nu-l va spune decat in gand, pentru ea insasi. Torturile nu izbutesc sa smulga secretul de pe buzele tinerei fete. La gandul ca s-ar putea totusi ca din cauza chinurilor sa divulge numele, Liù smulge pumnalul unui soldat si se omoara. Calaf vrea s-o opreasca, dar e prea tarziu.
Toti sunt puternic impresionati de sacrificiul tinerei fete. Timur, care fiind orb nu stie ce s-a petrecut, afla de la ceilalti de moartea fetei…
(Moartea lui Liù este ultima pagina scrisa de Giacomo Puccini)
Turandot si Calaf raman singuri. Cuvintele de dragoste soptite printesei topesc pana la sfarsit masca de gheata a acesteia.
Zorii au rasarit, iar Turandot plange pentru prima data in viata ei. Recunoscandu-se infranta, ea il roaga pe strain sa plece cat mai departe impreuna cu taina numelui sau. Atunci, pentru cea de a treia oara, el ii ofera viata destainuindu-si numele. Peste cateva clipe, in fata imparatului, a curtenilor si a poporului adunat, Turandot il va putea condamna la moarte, deoarece ii stie numele.
Turandot este asteptata cu nerabdare: daca va spune numele strainului, acesta urmeaza sa aiba soarta celorlalti pretendenti; daca nu, printesa va fi obligata sa se casatoreasca cu el.
Printesa soseste si declara ca stie numele necunoscutului, el se numeste “Iubire”. Calaf se repede spre Turandot care ii cade in brate, in aclamatiile nesfarsite ale multimii.