Ecaterina Vrana & Marius Leonte.
[email protected]
Despre "povesti" si "fiinte": dulceamar, expozitia deschisa la Galeria Anticariat Curtea Veche, in perioada noiembrie 2008 – ianuarie 2009 propune – sub chipul unui dialog fictiv – doua pozitii artistice ce decanteaza "incertitudinea si dezechilibrul", potrivit curatorului Erwin Kessler. (P)artizan al "nepotrivirilor", mereu un entuziast al exceptiei, Kessler recunoaste inca din deschiderea catalogului (bilingv) publicat cu aceasta ocazie, ca actuala formula curatoriala poate parea una bizara, pe de o parte data fiind strategia galeriei – una ce mizeaza mai degraba pe valorile indelung analizate, deci "molcome si apasate estetic" -, iar, pe de alta parte, datorita artistilor insisi, "incomozi si inclasificabili", ce investigheaza (fiecare in felul lui) frontierele artei actuale.
"Ecaterina Vrana si Marius Leonte sunt, ca si vremurile noastre, artisti ai contradictiei in termeni, ai supravietuirii intr-o lume concomitent accesibila si frustranta, magnifica si odioasa, aflata atat de la indemana si totusi atat de departe." Daca pe Vrana am prins-o vara trecuta intr-o formula extinsa, odata cu expozitia "Oameni de-aproape" (Centrul Cultural Palatele Brancovenesti Mogosoaia), Leonte unul si-a insotit in ultima vreme "fiintele" (serie ampla, initiata in 2000) prin parcuri; dulceamar propune insa versiuni noi ale "sinelui in deriva acuta, ale sinelui ca deriva": o pictura fierbinte, abrupta si totusi ocrotitoare sta fata in fata cu o sculptura staruitoare in mentinerea verticalitatii erodate.
In alchimia expozitiei, dulceata si amaraciunea trag cu ochiul una la alta si se alimenteaza reciproc: "ardoarea culorii in care isi face cuib oroarea durerii, la fel ca si moliciunile netede ce coc excrescente taioase ori tepoase, ridicate pe verticale mereu gata sa cedeze tentatiei prabusirii, reprezinta, prin Vrana si prin Leonte o impresionanta depozitie in favoarea rostului celor ce sunt, asa cum sunt" (Erwin Kessler).