Din Dusseldorf, unde lucreaza de 12 ani, Anca Muresan aduce dilemele ei si ale picturii contemporane pe simezele palatului Mogosoaia intr-o expozitie numita PAS – IMPAS.
Anca Muresan tinde, prin cele mai recente picturi ale sale, spre o critica a poeticii globale neoconceptualiste la care majoritatea artistilor s-a adaptat si a aderat, instrumentalizind tabloul drept o varianta a discursului frust, transpus pe pinza. Muresan arata tabloul asa cum apare el acum: prada facila a unor practici ce-i pirateaza substanta si-i neglijeaza spiritul. Dar tot ea ea impinge pictura la limita, undeva inauntrul ei, pe marginea ripei, acolo unde sfisierile launtrice provoaca ulceratii ale suprafetei si convulsii ale sensului. Pictura ei este o aglomerare compacta de piste, de impulsuri contradictorii, concomitente.
In lucrarile ei recente, nu mai apare dominanta grea a pastei care construia un chip inform angoasei plastice si existentiale, desi tusa si gestul raman la fel de intempestiv manifeste, iar substanta insasi a culorii este supusa unei implozii ce scoate la suprafata mecanismele fizice ale alcatuirii ei ca pe niste chei de incifrare – descifrare. Ineditul prezentei expuneri consta tocmai in prezentarea simultana a mai multor retorici plastice investigate intr-o lunga suita de exercitii si tatonari libere.
In fond insa, ceea ce experimenteaza Anca Muresan este chiar capacitatea picturii de a se comunica pe sine ca fapt trait. Pe simeze sunt pagini dintr-un inedit jurnal pictat in care descoperi un artist de o seninatate si o detasare definitiv castigate, dar si cu o noua libertate, rod al reflexiei si al melancoliei. Plastic, este o schimbare de registru si o mare cotitura in creatia sa, o (re)deschidere spre ethosul meridional, o revenire intru sine prin inluminare.
Expozitia va fi deschisa duminica 14 martie orele 17,00 de curatorul ei, criticul de arta si galeristul Dan Popescu si ramane deschisa pana la 12 aprilie.
Doina Mandru