O banda de australieni a deteriorat visul lui Ceausescu
Prima oara cand am auzit vorbindu-se despre motivele pentru care nu se poate organiza un concert AC/DC in Romania a fost invocata, ca obstacol, absenta unui spatiu in care sa incapa romanii la ditamai concertul. Intre timp spaimele de acest gen s-au mai risipit. Uite, e loc pentru multi concetateni in Piata Constitutiei. Dar folosirea platoului din fata Palatului Parlamentului ca gara pentru rock a contribuit semnificativ la show-ul trupei. Va invit sa ma contraziceti, dar nu cred ca australienii, oricat de tari sunt ei, au cantat vreodata intr-un loc mai puternic decat in fata celui mai mare templu al dictaturii din lume. Spun puternic pentru ca mai important decat dimensiunile obiectelor din piata – recte Scena, Faima si Casa – a fost impactul simbolurilor. Spectacolul AC/DC incepe – sper sa suportati o precizare pe care o fac pentru cei care n-au fost acolo – cu o locomotiva scara 1/1 care, scapata de sub controlul unui desen animat, trece in realitate si „sparge“ spatele megascenei; cand s-au potolit efectele pirotehnice, locomotiva a ramas fata in fata cu Casa Poporului. Da, e oficial, AC/DC a spart scena ctitorita de Ceausescu. Dupa care i-au furat si publicul: in piata aia damnata spera dictatorul sa-i adune pe romani ca sa-l ovationeze. Ei bine, uite-i, peste 60.000 de agitati, ovationand, dar de drag si nu de teama, si cu o mare diferenta fata de visul impuscatului: o fac cu fundul intors spre Balconul Prezidential si cu fata catre un simbol al libertatii spirituale. Nici nu mai pomenesc de striptease-ul lui Angus Young care incheie dandu-si jos pantalonii cu fundul direct in nasul Casei, lasand fantoma lui Ceausescu sa-i citeasca pe chiloti AC/DC. Ii rog pe fanii mai tineri sa ma ierte pentru obsedanta raportare la trecut, dar i-am vazut in piata si pe cei din generatia mea si stiu ca nici ei n-au uitat umbra opresiva a celei mai mari cladiri (dupa plicticosul Pentagon). De-asta, pentru noi, bucuria rock-ului a fost dubla.