pentru-al nostru viitor
In fiecare clipa avem la indemana o ocara pentru locurile astea si pentru oamenii care le populeaza. Cand ne ia flama nationalista, si de pe fundul paharului de vodca vedem Romania ca pe mama natiunilor, tara asta e buricul pamantului. Cand dam in depresie, la mahmureala, aceeasi tara devine gunoiul universal. Si asa ramane, de-a lungul zilei, pana la urmatorul pahar, care ne adoarme. Cand e vorba de politica si de fotbal, la noi, amandoua sunt cam tot un drac. Gandim politica exact ca pe un soi de fotbal. Si invers. Marea noastra participare, in calitate de cetateni ai acestei tari, la treburile comunitare, se face din fotoliu, in fata blestematului televizor.
Ca e om politic, ca e fotbalist, ca e sef de club, la noi cam tot aia e. Nu ne solidarizam in principii si convigeri, ci… tinem cu unul sau cu altul. "Cu cine tii? Cu Steaua, sau cu Dinamo?" In politica e la fel. "Cu cine tii, bre? Cu Tariceanu, sau cu Basescu?" Prin urmare, tara are exact rezultatele pe care le are si fotbalul. Si arata la fel. Injuram la fotbalisti si la politicieni cat e ziua de lunga. Diferenta e ca fotbalistii nu se aleg. Ani la rand, zi de zi, blestemam si strangem pumnii, dandu-ne de ceasul mortii ca suntem batjocoriti, mintiti si violati in toate pozitiile. Cand vine ziua alegerilor, mergem, plini de voiosie, in week-end. Si scoatem din tezaurul nostru de intelepciune nationala, dulcea si inteleapta cugetare:"Da-i in gura ma-sii cu votarea lor. Si-asa nu conteaza." Iar cand vedem rezultatul alegerilor, relaxati, la televizor, cu berea in mana, constatam, invariabil: "Domnule… ce popor de cacat!”
Intotdeauna, poporul sunt ceilalti. Noi, smecherii, initiatii, nu mergem la vot. Chipurile, asa sanctionam clasa politica. O pedepsim adica, la locul de munca. Nu suntem misto?
[email protected]