Cu primele trei albume, Lizz Wright deja sfida genurile de jazz şi se lӑsa cu greu categorizatӑ. Între jazz contemporan, neo-soul, neo-folk şi R&B, vocea cântӑreţei americane nӑscute dintr-un tatӑ preot şi director muzical al bisericii, câştigӑ atât admiraţia criticilor cât şi a publicului încӑ de la debutul sӑu în 2003. nefiind o cântӑreaţӑ tradiţionalӑ de jazz, nu este deloc surprinzӑtor faptul cӑ Fellowship, ultimul sӑu album, introduce un nou element în mixul stilistic: gospel. Având în vedere influenţa religioasӑ a universului ei muzical, alegerea este cu atât mai puţin neaşteptatӑ. Înainte sӑ ajungӑ în comunitatea cântӑreţilor de jazz din Atlanta, Lizz Wright cânta şi asculta doar imnuri religioase cântate în biserica tatӑlui sӑu din Georgia. Pentru un artist cu rӑdӑcini atât de profund spirituale, Fellowship este o întoarcere fireascӑ la origini, dar şi o formӑ de exprimare artisticӑ neobişnuit de îndrӑzneaţӑ. “Port cu mine sunetele de gospel, îmi curg prin vene, iar vocile familiei mele care cântӑ poveştile trecutului le pӑstrez aproape de sufletul meu. Pentru mine e uşor sӑ mӑ reîntorc în acel loc şi sӑ îl îmbogӑţesc cu poveştile şi influenţele prezentului.”

Educaţia bisericii penticostale pe care a primit-o în copilӑrie nu îi permitea sӑ asculte alte genuri de muzicӑ în afarӑ de cea religioasӑ. “Ce este amuzant este cӑ de la primele acorduri de jazz auzite, am simţit cӑ muzica asta are o anumitӑ sacralitate. Aşa cӑ m-am simţit atrasӑ de lucrurile familiare pe care le recunoşteam în noile mele aventuri muzicale.”

Fellowship este o mixturӑ de ritmuri specifice bisericii afro-americane îmbinate cu nişte alegeri care redefinesc stilul gospel. “Simţeam nevoia sӑ cânt despre locul de unde vin, dar în acelaşi timp am vrut sӑ includ şi piese ale unor artişti contemporani pe care îi admir enorm.” Dupӑ ce s-a îndrӑgostit de-a dreptul de munca lui Joan Wasser şi a lui Me’shell Dnegeocello, Lizz Wright s-a hotӑrât sӑ includӑ în noul album coveruri ale muzicienilor din ziua de azi.