Unul dintre lucrurile super care mi s-a putut intampla in vara aceasta a fost sa fiu voluntara la TIFF. Dupa ce am fost acreditata la Festivalul International de Teatru ca blogger a urmat voluntariatul la TIFF. Mereu am crezut ca in spatele unui lucru bun sta o echipa super si fara fite. Asteptarile mele au fost pe buna dreptate confirmate.
Totul a inceput printr-o poveste simpla: un prieten care era coordinator de voluntari mi-a propus si mie, mai ales ca mai avea nevoie de oameni. Am zis sa ma bag si sa vad ce iese. Da, stiu – este acel moment spontan cand simti ca atingi lumea cu mana ta. Mi s-a intamplat sa fiu acceptata si sa ajung sa cunosc echipa. Prejudecatile despre oamenii care au fite au fost spulberate intr-un moment. Da, tot stafful a fost super prietenos si toti au vrut acelasi lucru: seriozitate, munca dar si distractie. Desi totul a trebuit facut repede si eram o mana de voluntari pot spune ca nu am fost tratati ca niste simpli oameni de pe-acolo.
Sa fii voluntar este ceva dar sa vezi ca te trateaza ca si cum faci parte din echipa lor este super. Nimeni nu si-ar fi dat seama in acea atmosfera care din noi este voluntar si care organizator. Ne-am organizat in cateva minute si fiecare stia ce are de facut.
In prima seara cand a fost vizionarea la Autobiografia lui Nicolae Ceausescu am simtit ca intr-adevar sunt multumita. De ce ? Pentru ca am vazut lume multa si colegii zambind. Si la fiecare lucru pe care il faceam primeam un “multumesc”. Poate pun eu la suflet toate detaliile, dar oamenii aceia chiar aveau bun simt. Intrarea la celelalte filme a fost gratuita pentru noi, numai timp sa ai ca sa le vezi pe toate!
In fiecare zi se facea sampling, se interactiona cu lumea si totul.. cu seriozitate maxima si profesionalism. Zilele au trecut repede nici nu mi-am dat seama cand s-a facut sambata, cand rula filmul Manusile rosii. Emotii mari si griji pentru ca venea regizorul Radu Gabrea cu o parte din echipa sa.
Agitatie, rezervari de locuri , perfectiune si supraveghere sunt cuvintele potrivite pentru a descrie acel moment. Am fost norocoasa in seara aceea si sunt mandra de asta. Da, am avut privilegiul de a sta permanent langa Radu Gabrea si echipa lui. Stiti ce sentiment fain ai ? Nici nu stii cum sa ii vorbesti, ce sa faci sa se simta ok. Aceasta este cea mai importanta rasplata din viata unui voluntar – si ma refer aici la cea sufleteasca.
Seara de sambata pentru mine a fost memorabilia, iar duminica am fost trista si pot spune ca imi parea rau ca totul s-a terminat atat de repede. Am fost o echipa care a muncit, s-a distrat, a ras, glumit si am simtit ca suntem egali. Si credeti-ma – rar ma intalnesc cu sentimentul asta…
Sunt mandra de experienta aceasta deoarece te face sa vezi altfel lumea. Am dat peste oameni faini si am avut parte de cateva zile de neuitat.
Sincer astept nerabdatoare TIFF-ul 2011 ca deh, voluntariatul este ca o boala incurabila iar TIFF-ul vreau sa fie traditie in cariera personala de voluntar.
Promit ca la anul va tin la curent de la TIFF 2011 tot cu impresii de voluntar. Si incepe numaratoarea inversa pana la urmatoarea experienta TIFF – mai sunt…