Alta faina se macina la moara!
Geta nu-i fitecine. Nu numai ca are bani si asta nu-i un aspect de neglijat, dar e fata cu carte si cu gust. Unde-i problema? La el. Il cheama Alexandru. Putea sa-i zica si Sandu! Triluleste in baie de o jumatate de ora, of, Geta strange tare pleoapele. Ofteaza pe muteste, o sa faca riduri. De-ar putea sa se urateasca numai pentru o zi, sa-l alunge. Pentru ca trebuie, ma-ntelegi?, trebuie sa-l stearga din lista. Orice despartire e cu scantei si cu regrete. Iar aici va fi despartire! Alexandru e mai mic decat ea cu cinci ani. L-a invatat tot ce stia. L-a framantat ca pe-o plastilina. A fost cel mai supus, mai maleabil, mai atent si de viitor iubit al ei.
Of, si ce ce mojic, ce ratat potential fusese! Il agatase-ntr-o discoteca. Beat, ragaind, cu pantofi calcati pe staif, cu camasa-n dungi, asudat si mirosind din greu a colonie si a taranie. Ce mai, combinatia perfecta. Au ras de ea si Silvia, si Atena, si Sparta, adica Dora. Dar ce energie pulsase in carcasa lui ghiolbaneasca, recunoscusera toate, trei luni mai tarziu… Ce barbatus, ce mascul! – daca inlaturai zgura!
Geta a ranit din greu. L-a spalat, l-a dus la manichiurista, l-a tuns la stilistul ei, i-a pus lingura, furculita si cutitul in mana, i-a sters din creier si de pe chip ranjetul si vorba lata si i-a furat, literalmente, inelul de otel de la destu’ mic. L-a invatat sa nu mai ragaie, sa nu se mai mire, sa nu mai rada ca la comédie. I-a educat entuziasmul si ritmul haotic din pat. Si acum? Acum nu-l mai scoti din baie, nu-l dezlipesti de la oglinda, nu-l rupi de la telefon si nu-i mai adii mirosul originar. Si-a pierdut farmecul. Iar Getei ii vine sa planga. Cand iese, in sfarsit, din aburi, Alexandru ramane interzis. Geta plange de mama focului.
— Ce-i, pisi?