vesnic tarlan si infasurat in jeg
www.ublog.ro
Asa cum in fiecare toaleta se afla o perie de closet, in fiecare garderoba exista o geaca neagra de piele. Undeva, intre 13-18 ani, cultura in care traim ne ofera unul dintre artefactele ei obligatorii: geaca neagra de piele. Unisex, transmisibila ca o molima medievala, poarta pe vecie in ea mirosul argaselii.
La scurt timp dupa descoperirea sexualitatii, societatea are grija sa acopere manifestarile pubertatii intr-o mantie neagra din pielea unui animal mort. Infasurarea intr-o geaca neagra de piele este un pre-giulgiu, un sicriu mobil, urat mirositor, e o bucata prost croita din Ingerul Mortii, cu maneci si fermoar. Geaca de piele nu poate fi decat neagra. Intr-o cultura a mitocaniei, geaca neagra de piele este uniforma. In mijloacele de transport in comun, in mall-uri, la meciuri, cand se ating, gecile negre de piele fosnesc multumite. E una din metodele lor de inmultire.
Doua geci negre de piele se iubesc ca strangerea dintre doua maini nespalate dupa pisare. In combinatie cu pielea umana, geaca neagra de piele da un amestec bine dozat de prost-gust, mediocritate, lipsa de aspiratii, obtuzitate, asezonate cu ragaituri prost ascunse si sosete cumparate deja gaurite. Geaca de piele neagra este panglica uriasa de inmormantare a bucuriei de a trai. Un singur lucru e mai urat si mai mitocanesc ca geaca neagra de piele: geaca neagra din inlocuitor de piele.
Acum cativa ani, reintors pentru un weekend in Constanta natala, am vrut sa merg sambata seara intr-un loc caruia i se spunea "La cireasa". Inainte de a intra, am ramas in masina, cu farurile stinse si i-am urmarit pe cei care intrau. Din zece persoane, opt purtau geci negre de piele.