De Citit : Editoriale

Fabulouspirit

| 14 aprilie

E bine cum e sau ar trebui sa fie bine?

Violeta doarme bine. Uneori sforaie. Dar noaptea asta, dupa mult timp, somnul i-a fost tulburat de un cosmar neinteles. Nici nu l-ar putea numi cosmar: n-a urmarit-o nimeni, n-a cazut in hau de la etaj, n-a iesit goala pe strada… A avut o senzatie de prea plin in gat, ca o emotie la examen. Si asa, toata noaptea, fara pauza. Dimineata, hap, hac, a izbutit sa dezlege din gat nodul imaginar. A rasuflat usurata si s-a trezit. A deschis ochii. Sub degete a rasarit un obiect rotund, umed. A privit – o bila intunecoasa. A fixat-o cateva secunde, fix. Si a stiut. Bila aia cenusie iesise din plamanii ei. Era chiar sufletul ei. Un obiectel greu, care se scufunda ca o povara in asternuturi. In ultima vreme facuse numai nefacute. Se certase cu cea mai buna prietena, de la un fleac, fostul prieten al fostei colege din generala. Si certate au ramas. Apoi, nu mai calcase de un an pe la biserica. {sta, da, pacat mare. Apoi, nu-i mai raspunsese maica-sii la telefon. Nici rata la banca… Hm, asta nu se pune, ca e criza. Asadar, Violeta isi face planul de bataie: se va spovedi, se va impaca, va raspunde la telefon, va fi un om mai bun. Nici nu era de mirare ca avea sufletul asa greu si asa cenusiu! Zis si facut. Toata ziulica, Violeta isi pune planul in aplicare. Dar, cand se intoarce acasa, bila e dezumflata, negricioasa si grea ca plumbu’. Si aproape a rupt patul, scufundandu-se incet. Fata izbucneste in lacrimi: nu poate trai cu asa o povara. Fuge la bucatarie, isi ia un servetel. Nerusinat, un gandacel de bucatarie i se furiseaza pe sub nasul inrosit de lacrimi. Iar in clipa in care il striveste, scarbosita, blestemandu-si vecinii imputiti, dincolo, bila straluceste in culorile curcubeului. Pacat ca nu-i Violeta acolo, sa vada si ea miunea.