Daca vezi filmul lui Matteo Garrone sau, mai bine, daca citesti cartea lui Roberto Saviano, descoperi ca, in multe privinte, Italia e blocata undeva prin Evul Mediu (o vizita prin Napoli are acelasi efect).
O tara care, daca i s-ar fi aplicat aceleasi criterii ca si altora, n-ar fi intrat niciodata in Uniunea Europeana din cauza infrastructurii ruinate, a economiei "camorate", a coruptiei canceroase, a executiilor publice, a justitiei strambe, a cenzurii atotprezente, a infractionalitatii care atinge cote barbare, mai ales in Sud, si a guvernului inca intretinut din umbra de structuri mafiote.
Sub ochii intregii lumi, gluma tragica Berlusconi a reusit sa puna pe chituci presa si, mai ales, televiziunea libera, incorporand-o in imperiul sau putred, in indiferenta, ba chiar in aprobarea italianului de rand obsedat doar de o iluzorie "la dolce vita".
Reactiile xenofobe si rasiste ale oficialilor (intr-o tara imbatranita, sustinuta practic de stranieri) n-au fost, din pacate, sanctionate cum ar fi trebuit de restul Europei, pentru ca exista o toleranta, ba chiar o tandrete fata de "italiano vero", pasional si predispus la gesturi si declaratii exagerate.
CITESTE MAI DEPARTE pe hboclub.ro.