“Pentru incepatori”.
Filmul Hitchcock (in regia lui Sacha Gervasi) dramatizeaza geneza unei capodopere cinematografice – Psycho al lui Alfred Hitchcock –, dar nu e un film care sa li se adreseze in primul rand cinefililor; le face si acestora cu ochiul din cand in cand, dar e conceput ca un fel de “Hitchcock pentru incepatori” (vorba criticului J. Hoberman).
Desi din film reiese, intr-o oarecare masura, ideea importanta ca un regizor e o persoana care dirijeaza nu doar activitatile echipei de filmare, ci si procesele perceptuale, cognitive si emotionale ale spectatorilor, creativitatea artistica e explicata mai cu seama vulgarizator, ca produs direct al problemelor personale ale artistului.
Printre alte prostioare, vedem cum gandurile violent-negre ale cetateanului Hitchcock (Anthony Hopkins), indreptate in primul rand impotriva propriei sotii (Helen Mirren), ii inspira direct regia marii scene “a dusului” din Psycho. Nu lipseste cliseul Artistului Care Sufera Pentru Arta Sa (Hitch cazand chiar din picioare la un moment dat), dupa cum nu lipseste nici mitul Femeii Ascunse In Spatele Oricarui Barbat Puternic. Gervasi ofera o interpretare pe baza de locuri comune a vietii launtrice a lui Hitchcock – acesta ar fi fost (printre altele) un fantast ale carui fixatii erotice pe diverse actrite se consumau invariabil prin voyeurism si prin torturarea lor pe platoul de filmare; in timp ce Hopkins (in pofida lipsei lui de asemanare cu Hitch) ofera o imitatie amuzanta a ultrastilizatei persoane publice pe care si-o construise regizorul – in parte gentleman respectabil, in parte pervers, in parte cioclu sinistru si in parte Buddha serenisim.