A trecut ceva vreme de cand n-am mai facut o recenzie a unui album Iris, dar iata ca noua productie a trupei mi-a dat din nou posibilitatea sa scriu despre una dintre cele mai populare formatii rock romanesti din toate timpurile.
Au trecut cinci ani de la realizarea ultimului album de studio, Iris Maxima, iar noua realizare, 12 Porti, prevazuta sa apara saptamana aceasta, este o continuare fireasca a ceea ce s-a facut in noua etapa a trupei inceputa in 1996.
12 Porti este un disc format din 12 noi compozitii, fiecare piesa fiind, de fapt, o poarta catre un public larg amator, in primul rand, de sonoritati hard rock melodice si nu numai.
Discul propune piese cu o oarecare diversitate si incepe destul de in forta cu Nimeni numai plange, apoi continua cu Daruind vei dobandi, compozitie ce merge cam in aceeasi directie cu cea care deschide discul, dar cu un ritm mediu.
Pe parcursul discului aveti de audiat si piese mai lente, balade astfel ca, per total, avem de-a face cu un disc echilibrat. Practic, este un disc jumatate hard, jumatate soft sau, oricum, cu balanta echilibrata.
Personal, mi-as fi dorit macar cateva compozitii ceva mai heavy, dar e bine si asa, pentru ca Iris a reusit sa ramana inca in sfera rock-ului curat. Spre deosebire de alte trupe rock care au facut si inca fac multe compromisuri (si lista e lunga), Iris a ramas fidel hard rock-ului melodic, nuantat pe acest disc cu ceva elemente mai moderne mai ales in partea de chitare.
Piese de rezistenta: Nimeni numai plange, Dariund vei dobandi, Prizonieri in noi.
Nota: 8,5.
12 Porti – Roton.