De Citit : Editoriale

Zgarciuri de ultimul racnet

| 01 aprilie

(Sa o tot tii intr-un strigat!)

Tendinta dominanta in reclamele la prezervative nu mai e sa spui ca te protejeaza, ci ca, mai mult, procura direct placerea. Ni se prezinta femei in extaz, strigand si razand fericite ca la al n-spelea orgasm consecutiv… Barbatul nu-i nicaieri, abia daca-l banuiesti itit intre perne si cearsafuri, adancit de convulsiile femeii care – ea deasupra! – pare sa se bucure de una singura… Atributele masculinitatii sunt preluate de produsul insusi: intreaga tagma barbateasca e reprezentata de o membrana care in definitiv, nu e decat excrescenta unei protuberante… un adoas la adaos… Sau cine nu-si aminteste macheta, mai degraba sugestiva decat ilustrativa, in care o tanara doamna, cu gura pana la urechi, isi da drumul sa alunece pe o balustrada de scara!? Singurica-singurea… doar ea si balustrada… Da, da, acea ditai balustrada cu striatii… sau bumbisori de cauciuc pe toata suprafata! Care barbat s-ar declara jignit de asimilarea lui cu o lunga si groasa balustrada, cu suprafata fin reliefata?

Ei bine, totul pleaca de la inovatiile in prelucrarea cauciucului, poate mici, de ordinal micronilor; dar cu mari efecte in sfera placerilor omenesti. Prezervativele de ultima generatie sunt inefabil de subtiri, dar incredibil de rezistente; la nivel de senzatii, ele redau totul, totul… si ceva in plus!

Gata cu stravechiul zgarci grosolan, resimtit de corpurile in contact ca un intrus, ca un separator, ca un corp strain! Si care, in momentele fericite in care izbuteai sa faci abstractie de el, incepea sa emane acel miros de cauciuc incins, menit parca sa strice cheful…