E cel mai convenabil sa scrii un text despre zapada tocmai pentru ca are atatea sinonime
Adevarul e ca sunt foarte ofticat. De cand m-am nascut si pana abia de curand nu a nins niciodata in asemenea hal incat sa nu mai pot merge la scoala a doua zi. Mi-am dorit asta toata copilaria si chiar o parte din maturitate, dar nu s-a intamplat niciodata. Intotdeauna, in orasul meu natal, ningea fix cat trebuia pentru ca elevii si profesorii sa ajunga la banci, catedre si birouri. Singura data cand am stat acasa a fost atunci cand scoala mea a primit un telefon de amenintare cu bomba, dar chiar si atunci era vara. Pe de alta parte, in 2010, fix in momentul in care mi-am dat seama ca trebuia sa ma nasc cu 20 de ani mai devreme, clima incearca sa ma contrazica si-mi demonstreaza ca mai bine ma nasteam cu 20 de ani mai tarziu.
Ce mi-as fi dorit sa nu pot ajunge maine la dirigentie, ohoo! A nins in zaptamanile astea intr-atata incat am ajuns sa scriu „saptamana“ cu „z“ de la „zapada“, complet din senin. Cand eram mic, omatul era cel mai misto lucru din lume, desi nu i-am zis niciodata „omat“. I-am zis mereu „zapada“ si cu cat era mai multa si venea mai devreme, cu atat mai bine. In fiecare an, cand iarna isi desface capotul alb pentru a ne arata izmenele pline de noroi, imi vin in cap numai amintiri frumoase. Primul sanius. Primul sarut iarna. Primii bani castigati usor la colindat bunicii. Prima oara cand am patinat fara sa cad. Tot pe zapada am dat primul pumn din viata mea. Ziua mea de nastere, tot iarna. Ultimul sanius. Pe zapada era sa fiu muscat pentru prima oara de un caine cand duceam galeata la gunoi. Iarna e cel mai frumos anotimp, mai ales cand ai capul bocna de amintiri.