De Citit : Editoriale

Despre Avatar fara prejudecati

| 18 februarie

Oniricul din jocuri, transferat in film

Am primit in vreo doua randuri invitatie sa vad Avatar (stiti, filmul acela 3D de care vorbeste toata planeta). Le-am dat imediat mai departe. Nu aveam chef de o noua superproductie americana, de efecte speciale etc. In definitiv, am HBO acasa, post care in ultimul an a crescut frecventa povestilor cu vampiri si cu alte creaturi destinate mintilor plapande. Si totusi… Intr-o sambata seara am cedat si am mers la cinema sa-mi pun a doua pereche de ochelari pe nas pentru a vedea cum se cuvine Avatar. Nu am regretat niciun leu din pretul, deloc mic, al biletului. Avatar nu este evident un film de arta care sa iti reseteze creierul si trairile filosofice. Avatar in trei dimensiuni este entertainment pur, construit pe o reteta infailibila: lupta dintre bine si rau, asezonata cu accente anticapitaliste si ecologiste.

Rezultatul final este spectaculos si a fost po­si- ­bil datorita aparitiei pe piata a unor computere extrem de puternice si a unor tehnologii software rafinate capabile sa le exploateze si sa creeze lumea fantastica a lui James Cameron. Cred ca momentul Avatar 3D poate fi trecut in istoria cinematografiei pe aceeasi linie a importantei cu aparitia filmelor cu sonor si a celor color. Marcheaza un nou fel de a face filme de consum, pe gustul unei generatii de sub 40 de ani. Generatie care isi satisface pofta de oniric in lumea paralela si virtuala a jocurilor video. Muntii suspendati in ceruri precum norii care apar in film se prea poate sa ii fi fascinat la maximum pe cei care nu sunt gameri. In schimb, in cazul celor care vietuiesc in universul video games, muntii plutitori nu erau decat un element destul de familiar. Marile studiouri cinematografice turneaza de zor filme in 3D. In urmatorii doi-trei ani se vor ras­pandi echipamente capabile sa le redea. Va muri filmul „cult“ in fata divertismentului generat de supercomputere? In mod sigur nu. Numai ca va devein asemenea poeziei: o ciudatenie.