"Ce-i de facut?"… intreba acum vreo 150 de ani N. Cernisevski. Nici teatrul nu pare o solutie. Dar se poate incerca…
[email protected]
In lumea de astazi exista o revenire puternica a stangii la nivel global, cu focare active in America Latina si in zona mediteraneana si cu baze teoretice (ce par) bine fundamentate in Europa de vest si in Balcanii slavi. Idei ce cateodata razbat puternic chiar la nivel de Comunitate Europeana.
Exista, in acelasi timp, premisele ca viitorul nostru apropiat sa se dezvolte altfel decat ne asteptam chiar si acum 10-15 ani, sa ne indreptam tot mai mult spre o zona gri, lipsita de ideologie si adormita in consum. (In Romania am fi printre primii afectati, de ce nu, doar tara noastra inghite orice.) Si se pare ca (exista voci puternice peste tot in lume care au tras si trag semnalul de alarma), tinerii, formati (formatati) intr-o lume in care misterul devine digitalizat si politica un superstat global in sine, cu intrare prin carte de munca (de) la guvern, vor fi cei mai afectati. Incotro sa o apuci!?…
De aici, pentru multi tineri, singura cale de scapare ar ramane distrugerea, negarea totala, anarhia, chiar daca ea, ce ironie, va deveni la randul ei, in lumea "trans-moderna" care ni se fabrica, o anarhie virtuala. "You can’t spend a day in Bucharest without a joint. It’s a crazy city, and I work in a fucking bank.", imi spunea un prieten nu demult. Ce bine ca raman in continuare si noaptea de clubbing prin oras si, de ce nu, o piesa de teatru. Oare criza sa-i puna deja probleme romanului juvenil!? N-ar strica nici macar in acest ceas tarziu. E bine sa te puna ceva pe ganduri. Poate chiar cauti iesiri. Cred ca nu clubbing-ul ar fi intre ele. (V.R.)