De Citit : Editoriale

Povestiri cu final cunoscut

| 18 noiembrie

Certati-va voi cu scaunele

Eu nu inteleg defel grevele astea care cer mariri de salarii si ma rog, imbunatatirea situatiei angajatilor, cui in ziua de azi? Ca avem un guvern cazut. Deci provizoriu. Deci in imposibilitate de a rezolva cererile lor. Pai si-atunci de ce Dumnezeu se deranjeaza? In afara de situatia in care raspunsul este "intoxicare" sau "manipulare" ce i-ar putea determina? Adica nu e vizibil cu ochiul liber? Voi ati sta sa cumparati paine dintr-o unitate pe care scrie "concediu de odihna"? V-ati tunde la o frizerie pe a carei usa scrie "inchis pentru renovare"?

Da, e posibil ca unii sa faceti scandal la intrare, dar mai degraba nu. Poftim, e greva la metrou. Furie, nevoi si frustrari scoase la iveala, discutii televizate, intalniri la varf, bla-bla, pentru ce? Pentru nimic. Oameni chinuiti in aglomeratii noi, unii dusi la manifestatie, altii cu traseele refacandu-se, cu un plus de tensiune aiurea – degeaba. Ca nimeni n-o sa decida nimic. Ministrul este interimar, adica unul care nu are putere si comenteaza ca atare, cu care vad ca liderii Metrorex s-au intalnit si au ras, s-au hlizit relaxati in fata camerei de luat vederi, nu numai ca nu simt sa fie tensiuni reale, dar totul pare o mascarada facuta doar asa, ca sa avem spectacol la televizor, in lipsa insurmontabila a lui Caragiu, Cotescu, Calugareanu si a altor uriasi care ne-au lasat singuri, prosti si goi.

Am prins greva metroului si la Londra. Este ceva clar, exista niste cai exacte de solutionare, se stie cine cu cine vorbeste, lumea inghite in sec si that’s it. La noi si grevele au alta moaca, alta incarcatura, dedesubturi si logica. Dar poate nu inteleg eu, dupa cum nu pot pricepe ca ne-a lasat singuri si maestrul Dinica. Eu sunt de vina.