Nu’s ce dracu m-a apucat sa zac intr-o zi pe un forum (proasta idee) despre emigrarea in Canada. Cred ca ma apucasera nostalgiile dupa moda anilor ’90 in care toata lumea fugea acolo. E adevarat, s-au scurs si ceva prieteni spre Quebec, probabil de asta am picat in capcana. Parerile erau evident, pro si contra. Aia cu pro ziceau ca se bucura ca au scapat de dat spaga, ca nu mai aud manele si claxoane si ca preocuparea lor majora e sa-si creeze fondul de pensii. Mai spuneau ca daca nu esti facut pentru emigrare n-ai nici o sansa.
Oare din ce material trebuie sa te tragi pentru a reusi dincolo?! Poate ne ciripeste domnul ministru Adomnitei secretul aliajului. Cei care erau contra ziceau ca iarna canadiana are sase luni si ca nu suporta frigul ("megainteligent argument"), ca le place sa fie scuipati si injurati pe strada in limba romana si ca sufera in fiecare secunda dupa patria lor. Era un razboi forumistic intre harnici (fraieri) si lenesi (daca ramaneau aici faceau combinatii si se scoteau). Cele doua categorii erau cele duse… in Canada. Mai erau ramasii. Astia nici o treaba. Le dadeau alora peste nas cu tonele de euro castigate din biznis propriu, cu vilele primite de la taticu’, cu vacantele de la turci si cu gagicile in taioare cu care se zbenguiau in teambuildinguri, plus alte "succesuri" mioritice. Deci painea e tot mai buna in tara ta cand faci afaceri cu statul. In Canada se duc doar cinstitii si poetii.
Cele mai mari sanse de realizare, daca se intorc in tara, le au poetii. La noi, aicisa, gura bate gradul. Apropo, daca se voteaza tampenia aia cu 20.000 de euroi daca te intorci la munca in tara, noua astora care am muncit aicea cat ne dau?! Voteaza tu intai si apoi intreaba. Haos de recomandari pe final: Waldeck de la Guerrila in Fabrica, gem de skate in IOR, stelele baletului rus la Palat, Ada in Green. Avanti popolo!