Ministerul Culturii, Cultelor sI Patrimoniului National, de aparitia institutiei actuale se leaga insusi momentul de intemeiere a statului roman modern prin Unirea Moldovei si a Tarii Romanesti. Imediat dupa alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei si al Tarii Romanesti, in ianuarie 1859, au fost infiintate la Iasi si la Bucuresti cate un Minister al Cultelor.
Incepand din anul 1862, odata cu unificarea administrativa a Principatelor Romane, a luat fiinta Ministerul Cultelor, a carui continuitate dureaza pana astazi. Intre anii 1867-1921 a functionat sub denumirea de Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, tocmai pentru a accentua caracterul principal al activitatii Bisericilor pentru educatie si instructie, cunoscandu-se faptul ca in perioada respectiva scolile confesionale aveau o mare pondere in sistemul educatiei nationale.
Dupa realizarea Marii Uniri din 1918, Ministerul Cultelor si Artelor a fost organul central al statului pentru problemele cultelor religioase (1921-1930), pentru a reveni la forma Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice (1930-1939), dupa care s-a reorganizat in Ministerul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor (1940-1945), iar in perioada 1946-1957 sa redevina Ministerul Cultelor; din anul 1957 a functionat sub denumirea de Departamentul Cultelor. Asocierea cultelor cu artele in perioada interbelica justifica in special activitatea de depistare, restaurare si conservare a monumentelor istorice religioase, motivata si prin constituirea scolii romanesti de restaurare in cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice…