Verdeata e sfanta in Bucuresti
V-aduceti aminte placutele de cand eram copii? Nu calcati pe iarba! Si acum e la fel. Si ma-ntreb: de ce n-avem voie sa stam pe iarba in parcuri? Placutele infipte cu rautate in iarba pe care o protejeaza ne ameninta cu amenda, si parca-ti vine sa le crezi, si-atunci nu risti.
Prin alte locuri, unde verdeata chiar e sfanta, poti sa faci picnic in parc pe iarba, sa joci badmington sau doar sa te plimbi.
De exemplu, la francezi, cand iarba se degradeaza, parcela e inconjurata cu un gardulet, se pune anuntul "pelouse au repos", timp in care gazonul este ingrijit, revigorat si redat oamenilor, sa calce pe el fara mila. In Anglia e si mai frumos: scot parcela intreaga de gazon si o inlocuiesc cu alta.
In parcurile noastre, umbli mata disciplinat pe aleea de pietris sau beton, ca doar n-o sa-i punem pe oamenii care schimba o data la trei zile florile colorate pe langa palmierii din Piata Universitatii sa ingrijeasca iarba din parcuri, care oricum nu-i asa de vizibila ca spatiul din buricul Bucurestiului. E o idee revolutionara? Ia ganditi-va, cum ar fi sa putem sa ne plimbam desculti in parc, pe oriunde vrem noi? Sau chiar incaltati… Poate ne-ar trebui niste parcuri noi pentru asa o idee noua.