La al XV-lea Congres cu un pogo ne-am ales.
Gabby Molotov explica anul trecut ca proiectul „The Dead Ceausescus“ este un eveniment anual. Ca se petrece exclusiv de ziua lui nea Nicu. (Pentru neofiti, 26 ianuarie, in fiecare an).
Anul trecut am aflat despre proiect dupa concert, din Jurnalul national, unde cel mai nehamesit cronicar de punk-rock, Alex Revenco, mi-a trantit o relatare de-am suspinat un an. Asa ca de cum s-a implinit sorocul, adica sambata, 2009, m-am prezentat la Fabrica. Pe scena erau timisorenii de la Romantic Jurgen. Vocea Sandrei – care nu este electro-wave-postindustriala, dar stie ce sa faca daca Dacian (synth/sampler) si Alexandru (chitara) sunt – a fost o excelenta deschidere pentru momentul comemorativ. Din doua motive: underground si Timisoara. Dupa ei, a urmat o pauza cu sunet si imagine de epoca. M-au trecut fiorii cand am reauzit inregistrarea scenei balconului – care pentru romanii care au trait evenimentele alea, nu trimit la Romeo si Elena, pardon, Julieta. Apropo, voua va suna cunoscut vocea aia defecta care repeta absurd „Tovarasi, stati linistiti la locurile voastre!“? Mie, recunosc, mi s-a facut pielea de gaina. Dupa care au aparut Gabby (Molotov Cocktail, voce), Stoi (E.M.I.L., chitara), Albert (Niste baieti, bas) si Robert (Cobe, tobe) si au infipt tarusul punk-ului in mormantul dictatorului. N-au comis solutia ieftina sa parodieze tune-uri de epoca. Au preferat The Clash, Ramones, Dead Kennedys, Misifits etc. Trimiterile la Epoca de Aur se regaseau in cravatele de pionier, caciula de astrahan (preferata de sezon a lui Ceasca) de pe capul lui Albert si – detaliu ceva mai apasat – firisoarele de sange de la tampla lui Gabby. Comemorarea nu a avut doar o menire istorica, pentru ca nici dictatorii n-au murit toti, nici politia n-a uitat ca a fost militie, anul trecut, in aprilie, cand a batut manifestanti anti-NATO. Iar eu m-am razbunat cu sete si le-am dedicat Ceausestilor un pogo mai ceva ca-n scena de sub balconul Comitetului Central.