Cizme lungi, adidasi, piele, lac, fuste scurte, muschi, masini, ploaie, glamour, peruci, sport, rave, negru, rosu, dans turbat, chitara electrica, hip-hop, gipsy style, dans japonez, lasere. Candy Shop, Beat Goes On, Human Nature, Vogue, Holiday, Die another day, Celebrate, Into the Groove, Doli Doli, Get Stupid, She’s not me, Music, Devill woudn’t recognize You, Spanish Lesson, La Isla Bonita, 4 Minutes, Like A Prayer, Frozen, You must love me, Miles Ayaw, Ray of Light, Give it to me.
Mai multe tipuri de aerobic, stiluri muzicale, imagini, un melanj multimedia sclipitor, in jurul unei dive. Multi au inteles din concertul Madonnei la Bucuresti doar insiruirea de mai sus. Ceea ce e mai ok decat rezumatul cel mai sec si trist dupa un astfel de event repetat pana la refuz in ultimele doua zile: "playback, praf si huiduieli".
Jurnal intr-o limba moarta
Capitolul 1. Asinus asinorum in sæcula saeculorum – Magarul magarilor, in veacul veacurilor
Am ajuns la 20.00 la parcul Izvor, am intrat la 20.15 in sector A, aveam bere in mana la 20:35. Am stationat pe flancul stang, a treia umbreluta Vodafone, aproape de bar, de unde se vedea chiar bine.
Am pornit de cateva ori in recunoastere pentru a ajunge cat mai aproape de scena, manata de imboldul de-a vizualiza clar structura musculara a reginei muzicii pop. Ingramadeala, cefe late, praf, movilite de paie si pahare de plastic, oracaieli cauzate de distanta mare care despartea publicul asudat de putinele toalete puse la dispozitie de organizatori. Avand rinichii antrenati in blocaje, am evitat acest chin.
Scena, dispusa aproape ca in concertul din capitala Estoniei, nu putea fi vazuta decent nici din sectorul B, nici de vreun sfert din sectorul VIP, nici din jumatea centrala a sectorului A. Fix aceeasi frustrare exprimata si fata de plasarea ecranelor laterale.
Paul Oakenfold a plictisit pe aproape toata lumea, Madonna a electrizat doar partea aia de public care “s-a lasat”, care-a venit sa-i vada show-ul, sa urmareasca rezultatul unei extraordinare munci de productie, sa vada cum se pune in scena o demonstratie de entertainment complet de doua ore.
“Din 60.000 de oameni cati ori sa vina acolo tre sa te astepti ca 58.000 sa fie tarani, cocalari, obositi, neciopliti” – cam asa sunau “avertismentele” prietenilor care refuzasera s-o vada pe Madonna in Romania fix din motivul de mai sus.
Madonna s-a prins de la inceput ca n-are parte de acelasi public ca la Paris, la Cardiff sau la Sao Paolo, prin urmare n-a inclus “requests” in show si nici n-a bisat, pentru ca oricum, nu-i ceruse nimeni asta. Ba mai mult, dupa ce-a cantat alaturi de tigani si-a facut lumea sa danseze, mesajul ei impotriva discriminarii tiganilor si homosexualilor a fost primit cu huiduieli, atitudine care a pus din nou Romania intr-o propozitie legata de discriminare in toate ziarele importante ale lumii.
"Madonna a fost insotita pe parcursul turneului de o trupa fenomenala de muzicieni rromi care i-au adus in atentie faptul ca in mai multe tari aceasta populatie e discriminata, asa ca ea s-a considerat obligata sa faca o scurta declaratie pe scena, in cunostinta de cauza", a spus publicista artistei, Liz Rosenberg, a doua zi dupa concertul de la Bucuresti. "Madonna nu va da nici o declaratie oficiala cu privire la aceasta situatie", a adaugat Rozenberg, potrivit AFP.
Mase de oameni au parasit zona imediat ce s-a terminat concertul fara ca macar s-o aplaude. Mii de spectatori au iesit din Parcul Izvor cu servetele pe fata, plini de praf, terminati de oboseala, plini de frustrari. Putin au fost cei care s-au bucurat de fiecare minut de show si-au reusit sa pastreze ceva din energia Madonnei.
Capitolul 2. Vox clamantis in deserto – Vocea celui care striga in pustiu
Campioanele olimpice la sol fac arta sportiva in 60 de minute. Marii artisti ajunsi la varsta a doua, cu ceva experienta de viata la activ, cu bani si influenta, incearca sa lege cu un anume mesaj un pachet de divertisment pe care-l ofera publicului platitor.
“Bono are SIDA, Madonna are un copil negru”, glumea Bruno.
In realitate, Madonna are un mesaj mai simplu, mai clar, mai personal, si de aceea mai putin digerabil: Lumea va fi un loc mai bun cand te vei uita atent la tine si vei face o schimbare.
Madonna nu-ti spune sa donezi sange, sa vizitezi Africa, sa dai bani pentru copiii saraci, nu-ti spune ca tu poti face lumea mai buna comportandu-te mai atent cu ceilalti, prefacandu-te ca iti pasa, ajutandu-ti semenii pentru a te simti mai puternic.
Madonna iti demonstreaza cate poti sa faci cu imaginatie si energie, cat de bine si complet te simti daca iti asumi greselile, te educi, descoperi, incerci, inveti, daca pierzi mai putin timp criticandu-i pe ceilalti si blamand “sistemul” si acorzi mai mult timp dezvoltarii personale.
La 51 de ani Madonna isi plimba familia prin toate capitalele lumii, si, alaturi de o echipa dedicata, pune pe picioare cate un show impecabil tehnic, un produs cu toate atributele glamour ale secolului 21, muzica, scenografia si costumele colorand o poveste foarte simpla.
Vorbeste despre Michael Jackson pe ritmurile Holiday, amintind ca “It’s time for the good times, Forget about the bad times”, canta Human Nature si Give it to me cu Britney, respectiv cu Pharrell Williams in spate, isi interpreteaza piesele vechi intr-o noua cheie, cu o noua atitudine; iar pe finalul unei piese ca Like a Prayer te lasa holbandu-te la un mesaj de tipul: “If you want to make the world a better place, take a look at yourself and make a change”!
Te uimeste performand de dupa o perdea de leduri, te emotioneaza cantand pe cel mai simplu aranjament balada “You must love me”, te energizeaza cu lasere si dans pe Ray of Light, iti ofera un pachet de senzatii cu care nu te intalnesti zilnic, in pretul biletului pe care-l platesti sa-i fii aproape.
La Bucuresti, insa, Madonna a strigat in pustiu. A cantat alaturi de o mana de oameni, pentru ca multi, suparati fie pe organizatori, pe vocea ei sau pe “praful din parcul asta jegos din orasul asta de cacat plin de tarani” (scuzati culoarea – dar asa s-a exprimat un tanar din proximitate:-) au sters-o de pe la mijlocul concertului.
Capitolul 3. Margaritas ante porcos – (Nu dati) margaritare porcilor.
Concertul sustinut de una din cele mai mari dive pop ale tuturor timpurilor la Bucuresti i-a dezamagit pe cei care se asteptau la o demonstratie de virtuozitate vocala. O tanti spunea suparata ca “Angela Similea la varsta ei canta mai bine decat Madonna asta”.
Tanti draga, la Angela Similea platesti bilet sa stai pe scaun si sa te emotionezi cand te ia cu acutele alea triste de pe “sa mori din dragoste ranita”, la Madonna te duci sa vezi lumini, lasere, masini pe scena, dansatori profesionisti alaturi de o muiere super-facuta care danseaza doua ore fara sa gafaie in microfon, totul intr-un show ca la carte care se intampla sa aiba si un mesaj pozitiv; la Traistariu daca te duci tu tanti, e pentru ca vrei sa-i auzi octavele alea faimoase si te pacalesti ca te si patrunde chestia asta, la Madonna platesti sa vezi un spectacol mare si cool, dai banul pe o bucata suculenta de ENTERTAINMENT.
Mai tinerele colege de public imbracate in fustite albe de tenis si incaltate in sandale cu toc care se spalau cu apa plata in Q7 dupa concert miorlaind ca “Madonna nu canta asa misto ca Beyonce” chiar nu stiau la ce si de ce vin.
Tasate de ochelarii de soare si imbibate de praf, micile creiere isi vociferau dezamagirea imprastiindu-se catre cartierele de bastina.
Dragelor, cand ati fost la Sex and the City ca apoi sa va bosumflati ca "n-a fost un film prea bun" credeati c-o fi vreun Tarantino? Cand v-ati luat bilet la Madonna credeati ca stati pe scaun si va canta Celine Dion din gat?
Nu, pisi, ati platit pentru o doza de energie si un show coregrafic impresionant.
Ati platit sa va simtiti bine atunci cand femeia aia de pe scena striga:
When all else fails and you long to be
Something better than you are today
I know a place where you can get away
It’s called a dance floor, and here’s what it’s for, so
sau danseaza in timp ce corul aminteste:
Beauty’s where you find it
Not just where you bump and grind it
Soul is in the musical
That’s where I feel so beautiful
ori canta grav
You’re frozen
When your heart’s not open…
Dand margaritare la porci, chinuindu-se sa aduca artisti de astia mari cu show-uri fabuloase si megascumpe cand stiu ca n-au cum multumi zeci de mii de obositi, mai ales daca nu sunt atenti la toate detaliile si nevoile – mai ales cele fiziologice, organizatorii isi atrag mai multe critici decat laude, asta e; daca ar evita Parcul Izvor, Sala Palatului, Sala Polivalenta si ar aduce band-uri misto care se bucura de un public misto care merita locuri misto, ar dovedi fiecare dupa puterile lor ca pot sa schimbe ceva.
P.S. Stimati sponsori, faceti promotii si oferiti bilete in strainatate la concerte tari pana om avea si noi un loc unde sa tinem asa ceva si sprijiniti evenimente in tara care aduna mai multi artisti si genuri laolalta (gen BESTFEST, COKE LIVE PENINSULA etc), ori o trupa sau un interpret cu public platitor format, cool. Testati piata si va descurcati voi. Tot ce trebuie sa stiti e ca “experimentul Madonna” a aratat tuturor cat de bine suntem pregatiti sa gazduim mega-entertainment pentru public larg, cine se aduna si cum se comporta, iar concluzia nu onoreaza deloc Bucurestiul.
P.P.S Daca vii pe jos catre Kogalniceanu de la un concert care-a avut loc in Parcul Izvor la care n-ai putut sa mictionezi, opreste-te la prefectura, pe partea stanga. Paznicii sunt milosi – am reusit sa vizitez toaleta de la subsol, onoare si sprijin pentru care le multumesc.