Lui Magnus, copil firav cu plamanii deficienti, doctorii din Estonia sa natala nu i-au dat prea mult de trait.
Dar Magnus a ajuns adolescent. Un adolescent cam inert, putintel sinistru, cu capul mereu plin de ganduri mortuar-suicidare.
Poate daca nu ar fi fost bolnav in copilarie, poate daca s-ar simti iubit de cei din jur, poate daca ar reusi sa gaseasca un sens al vietii lucrurile nu s-ar finaliza ca in filmul lui Kadri Kousaar.
Dar fiind vorba de o poveste reala este oarecum in natura cinema-ului sa complice lucrurile: Kõusaar abordeaza a la Sokurov niste personaje demne de Kusturica, balanseaza intr-un echilibru precar realismul sumbru (pe alocuri sordid, in anumite momente de un umor negru ilar) si poeticitatea vizuala exacerbata.
Episoade seci, ton oniric, un puzlle porno, cinism, malanie, cocaina, o lectie de viata mirobolanta (Daca jefuiesti, jefuieste o banca, daca violezi, violeaza o regina), una dintre cele mai gratuite si inestetice secvente de nuditate imaginabile.
Un film pur si simplu fucked up, ca si personajele sale.