Nu stiam nimic despre jocul Indigo Prophecy (aka Fahrenheit) atunci cand am intrat in posesia lui. Grafica bestiala de pe coperta cu sange din abundenta, avertismentul 16+ si logo-ul Atari mi-au dat primele indicii ca o sa ma distrez de minune. Cu toate astea recunosc ca nu eram deloc pregatit pentru ce avea sa urmeze.
ATENTIE! Urmeaza un mini-review subiectiv care nu dezvaluie nimic din intriga si nu va strica experienta de joc. Pentru informatii complete intrati pe Wikipedia.
In lume exista tot felul de coincidente ciudate si momente unice. Odata la mii de ani se aliniaza toate planetele, au loc eclipse solare totale, datele din calendar o iau razna, El Nino isi schimba directia, Dan Diaconescu are emisiuni inteligente sau tu gasesti cate-un joc pe care nu-l vei uita niciodata!
Nu pot sa spun exact de ce este un joc memorabil pentru ca sunt mai multe lucruri care creeaza acea experienta unica pe care noi, gamerii, o cautam cu inversunare.
O sa incerc sa le iau pe rand si sa vorbesc pe scurt despre ele, pentru ca vorba lunga e saracia omului:
Povestea: In Ianuarie 2009 NYC se confrunta cu cea mai rece iarna din istorie: ninge neintrerupt iar temperaturile scad pe zi ce trece. Tu esti o fata din multime, un numar de la starea civila, un anonim! In timp ce te scremi in buda unui restaurant te apuca nebunia si il ucizi cu sange rece pe un tip.
O fi de la mancare sau de la cafeaua la filtru expirata?
Raspunul il afli pe parcusul orelor de FILM (eu nu il consider un joc, ci un film interactiv) care vor urma. Asa cum ii sta bine unui scenariu de la Hollywood o sa aveti de a face cu vrajitori, politisti, mediumuri (atlef dacat in varianta OTV, cu fulare pe cap 🙂 ), artefacte extraterestre, soldati americani, preoti, gandaci interdimensionali, foste iubite si prieteni de joaca din trecut, inteligente artificiale, Illuminati si multi altii cu exceptia lui Osama & Comp. Pare interesant? PAI CHIAR ESTE!
Eroii: In Fahrenheit nu il controlezi doar pe eroul principal, IT-istul Lukas Kane (da, cine ar fi crezut ca astia o sa fie vreodata la moda??) ci si pe politistii care incearca sa ii dea de urma: Carla Valenti si Tyler Miles. Toti trei au proprii demoni care ii bantuie dar si puncte forte. Carla Valenti este claustrofoba si la un moment dat trebuie sa coboare in beciurile politiei pentru niste documente, Kane este cuprins de remuscari si are mereu flashback-uri din copilarie cu lucruri fara sens atunci dar care acum incep sa se lege iar Tyler se imparte intre munca si o iubita horny care are chef de sex mai ceva ca Ugly Braileanca.
Gameplay: Asa cum spuneam mai sus, Fahrenheit este un film, nu un joc. Intriga se dezvolta treptat, cu intorsaturi de situatie, momente de suspans, urmariri spectaculoase dar si momente de respiro.
Eu am jucat varianta pentru PS2 in care comenzile erau foarte intuitive, majoritatea actiunilor desfasurandu-se prin actionarea celor 2 stick-uri. Stilul de joc este greu de definit: exista momente in care aminteste de un adventure clasic, cu tine mergand ca bezmeticul prin incaperi in cautare de item-uri. In alte momente trebuie sa nimeresti combinatia corecta de butoane pe ecran (cand de exemplu ai chef sa canti la chitara si vrei sa-ti ridici moralul) sau sa actionezi cu repeziciune.
Orice actiune a ta va avea urmari mai tarziu si exista trei moduri in care puteti termina jocul. Nu de putine ori sunt momente in care ai de ales: de exemplu, daca poti vedea in viitor cum copilul din fata ta va muri, vei alege sa il salvezi si sa risti sa fii gasit de politie (pentru ca esti un fugar) sau sa pleci cat mai repede din zona?
Trebuie sa fii atent tot timpul la nivelul de stres, o depresie fiind echivalenta cu moartea. Te eliberezi de stres facand lucruri corect, stand de vorba cu NPC-uri, dand pe gat un pahar de apa de LaFantana.
Muzica: Este fara indoiala unul din punctele forte al jocului. Nu degeaba creatorul sau l-a cooptat in echipa pe Angelo Badalamenti. Numele lui poate insa nu va spune nimic, insa filmele la care a lucrat acesta de-a lungul carierei va sunt cu siguranta cunoscute: Twin Peaks, Mulholland Drive, Lost High Way sau The Beach.
Melodiile din joc sunt alese foarte bine si chiar iti induc starea de spirit pe care si-au dorit-o cei de la Quantic Dream.
Impresie generala: Foarte buna. Este cel mai bun exemplu ca se pot face si jocuri “altfel” care sa te tina cu sufletul la gura pana la sfarsit. Vi-l recomand chiar daca nu sunteti fani ai genului adventure pentru gameplay-ul unic, pentru dansul erotic de la mijlocul jocului si pentru ca mi-e mi-a placut foarte mult.
ARTICOL INSCRIS IN CONCURSUL 2 GAMES 4 FUN ETAPA A II-A!