Adevarata oaza de normalitate culinara mediteraneana intr-un tumult balcanic de mici si ciorbe de burta. Amplasat elegant si primitor in World Trade Center, pentru o atmosfera ca la carte.
Una din concluziile mele cele mai triste despre atmosfera din unele restaurante de pe la noi, este ca fie muzica e prea tare si iti invadeaza creierul si spiritul, venite sa se relaxeze in compania bucatelor alese, fie este si prea tare si perfect neacordata cu spiritul si specificul locului.
Ei bine, les Oliviades este unul din cele mai bune exemple despre cum trebuie facute lucrurile la capitolul acesta, dealtfel foarte important. Muzica realmente in surdina, neagresiva si nu foarte pregnanta ca mesaj. Doar un fundal placut, care dezmiarda tandru dar ritmic preparatele inainte de a fi imbucate.
Ambianta este placuta, in spirit business, fara sa fie apasator de eleganta, cu un joc optimist de culori calde, parca special alaturate pentru a-ti starni pofta de mancare, iar intreg spatiul avut la dispozitie este pentru nefumatori.
Trebuie mentionat si faptul ca toaletele sunt nu doar impecabil de curate, ci si elegante si cu acelasi fundal discret de muzica ambientala.
Chelnerii, masati in corpore la intrare, par a fi suficienti pentru a face fata unui subit desant de clienti infometati, insa acestia intarzie sa apara – deh, e criza-, izolandu-i astfel in zona inactivitatii. Scoliti probabil indelung, acestia reusesc sa (re)devina activi cat ai zice peste la aparitia oricarui client, arborand un zambet si o atitudine placuta si profesionista, fara sa aiba insa acelasi staif ca managerul de restaurant, venit tocmai din Franta.
Meniul, de amploare mica, asa cum ii sta bine unui restaurant care tine ca toate preparatele sa fie proaspete si atent pregatite, apare aproape instantaneu, insotit de cateva masline de senzatie si un cos de painite excelente din partea casei, numai bune sa te starneasca. Preturile se anunta mari, insa, departe de a fi indecente.
La antreuri imi face cu ochiul clasicul carpacio si salata cu jambon Serrano – ambele 55 lei, insa hotarasc sa sar peste ele in favoarea desertului. Dintre supa zilei si supa de rosii cu crutoane -25 lei, o aleg pe aceasta din urma. Servita intr-un frumos bol adanc de portelan ce ajuta la pastrarea temperaturii, supa nu ma trimite in vazduh de incantare, insa este placut catifelata, usor dulce si foarte fierbinte.
La pretul acesta ma asteptam, insa, la un accent, aparte, de gust, de culoare…
Felul doi ma pune in reala dificultate, trebuind sa aleg intre couscous royal cu pui, vita si miel – 80 lei, muschi de vita la gratar cu sos Bernaise cartofi prajiti si sparanghel – 110 lei, scoici Saint Jaques trase la tigaie cu legume si otet balsamic – 85 lei, medalion de ton cu capere in unt si linte – 85, cotlete de miel cu sos lejer de tarhon, spanac cu smantana si orez salbatic – sau un la fel de clasic file de dorada la cuptor cu sos de vin rosu si legume -70 lei, pe care, de altfel, l-am si ales.
Delicios de suculent, file-ul se lasa invaluit de sosul de vin rosu, gros dar catifelat si discret. Lamaia, atent invelita in tifon pentru a nu-si elibera samburii peste carne, adauga o picatura de accent acrisor care trezeste exact cat trebuie gustul carnii, pentru a o arunca apoi in bratele spanacului cu smantana, care s-a dovedit a fi o idee prea sarat.
Deja satul, am aruncat o ocheada listei de vinuri si promotiei de Bordeaux, la preturi absolut corecte. Chateau du Mayne – Graves 1999 la doar 66 lei, Chateau Lafargue – Pessac-Leognan 2003 la 89 lei sau Chateau La Fleur du Roy – Pomerol 2004 la doar 132 lei.
Pentru ca respect legile rutiere, am renunta la paharul de vin de dupa masa, si a trebuit sa ma multumesc cu o Dorna plata la 33 cl, plutot chere la 9 lei. Quand-meme messieurs!
Desi as fi vrut sa renunt la desert, am hotarat ca nu plec pana nu gust macar o creme brulee – 25 lei, care ma asteptam sa fie ca la francezi acasa. A fost buna, cu un discret dar binevenit gust de lamaie, cremoasa.
Desigur, as fi putut opta, in buna traditie franceza, la un platou extins de branzeturi, dar sa nu exageram, doar suntem la Bucuresti, nu?
Pro: calitatea bucatelor, ambianta, parcare, pozitionare
Contra: pret, meniu restrans
Nota mancare: 9/10
Nota servire: 9,5/10
Nota atmosfera: 9,5/10
Nota finala: 9,5/10.