Lectura dintre ani.
Octavian Paler, Polemici cordiale, editia a II-a, Editura Polirom. Cand a aparut prima oara cartea, in 1983, prozatorul Eugen Barbu a ras de Octavian Paler explicandu-i ca nu exista "polemici cordiale". Paler s-a simtit dator sa-i raspunda: "E necesar, cred, sa deosebim polemicile care slujesc idei, de cele care slujesc doar interese, pasiunile care iau foc, de cele care vor doar sa dea foc." Asadar avem de-a face cu o carte in care polemica e pusa in slujba unor idei mai mult sau mai putin personale.
Umberto Eco, Memoria vegetala si alte scrieri de bibliofilie, Editura RAO, traducere din italiana de Anamaria Gebaila. Eco este un indragostit de carti, nu de ale lui, ci de ale altora si, asa cum e normal, isi pune o intrebare banala: ce inseamna o carte buna? Raspunsul lui e destul de simplu. O carte buna e o carte pe care, dupa ce am citit-o am vrea s-o recitim. Si mai spune: "A arunca o carte dupa ce am citit-o este ca si cum n-am mai vrea sa revedem persoana cu care am intretinut un raport sexual."
Joyce Carol Oates, Foxfire, confesiunile unei gasti de fete, Editura Leda, Grupul Editorial Corint, traducere din engleza de Smaranda Schiopu. Pe la inceputul anilor ’50, o adolescenta rebela, Legs Sadovsky, organizeaza o gasca de fete. La inceput fetele fac fapte bune, ca in romanele sovietice cu adolescenti. Pana la urma o dau in bara si Legs ajunge la o scoala de reeducare. Nu sta prea mult pe acolo si o ia de la cap. Roman feminist, cu ingrediente marxiste. Foxfire inseamna in engleza americana fosforescenta (a lemnului care putrezeste), dar nu m-am prins care e legatura intre titlu si gasca, care se numea Foxfire.