Luminita Cazacu: „Pin-Pin ar fi putut concura categoric cu personajele Disney”

Au patruns in lumea de basm a animatiei romanesti de acum 30 de ani. S-au adunat cu totii la Portret Luminita Cazacu din cadrul Anim’est, la Cinemateca Union – unde au rulat 8 filme semnate de Luminita Cazacu. Toti sunt in etate, dar tineri in acelasi timp! Au acea licarire in ochi pe care, daca ar fi sa o reproduc printr-un desen animat, ar fi ca o pensula jucausa – mereu vie, tot timpul prezenta in pupilele lor. O pensula a pasiunii, a creativitatii. Iar Luminita Cazacu, cand vorbeste parca picteaza, parca deseneaza cu sufletul…
Pot face cele 8 filme de animatie prezentate la Anim’est un portret reprezentativ al Luminitei Cazacu?
Nu, lipseste jumatatea cealalata – pentru copii. Marea majoritate a filmelor mele sunt pentru copii. Cele pentru prescolari, in care i-am invatat sa-si formeze urechea pe muzica clasica, sa se spele pe dinti, sa bea un ceai de musetel, sau sa realizeze de ce culege ariciul mere in tepi si de ce le pune bine, in camara.
O parte din ele vor rula si la Festivalul Films for Fun. S-ar putea spune ca parodiaza perioda comunista?
N-am stiut. Comunismul a fost foarte rau, duca-se, bine ca a trecut. Dar existau lucruri bune, dar obtinute greu, cu efort, in mizerie, luptandu-ne. S-a muncit, s-a creat, exista un trecut in domeniul meu de care nu mi-e rusine. Tinerii de atunci se bucurau si cautau filmele mele. Era un realizator – Vornicu, care in continuu ma intreba daca nu am mai facut o Penelope, sa o dam duminica la Ora vesela. Sigur ca ele au imbatranit, trebuiau facute cu lozinca, cu adresa. Crezi ca eu sunt chiar Penelopa aceea? Dar erau unele lucruri care trebuiau facute. Stateam langa un calorifer din care curgea gheata, aveam manusi cu doua degete taiate, era un frig ingrozitor si aveam norma. Si totusi, nu mi-e jena deloc de ce am facut si nici nu-mi pare rau. Asa ca – daca se distreaza oamenii acolo, foarte bine!
Pe timpurile acelea eu as fi vrut sa fac mai multe filme de autor, de festival, de idee, insa, filmele serial castigau. Cine lucra seriale, avea dreptul sa faca un film de festival. Eu am avut voie sa realizez astfel de filme – de exceptie, doar trei. In rest, am tras la seriale. Si atunci am fost nevoita sa fac Penelope peste Penelope. Oamenii le iubeau mult la vremea aceea si acest lucru imi dadea satisfactie, dar si lucram la ele cu toata inima. Pentru copii am realizat Pin-Pin, care la inceput a fost un serial si apoi a fost lansat pe DVD ca lungmetraj. A fost aprobat exact pe 21 decembrie, cand era harmalaie – imi taiase picioarele. A ramas Pin-Pin cu cuvintele in gura. “Auleu… o gaina”, se mira un vultur. Si cum pe vremea aceea nu erau gaini, nu pica bine.
Si totusi, in acea acea perioada se faceau mai multe filme de animatie. De ce pare sa se mentina o seceta in prezent?
Din pacate, imi pare rau ca s-a creat o prapastie intre generatii. Productia la Animafilm s-a intrerupt, toata lumea a plecat in toate partile. Acum a aparut o generatie noua, tanara, pe care toti am vrea sa-i ajutam, insa, au trecut 20 de ani de ruptura. Mi-e si jena sa zic ca e o situatie dramatica. De obicei, daca totul merge normal, predai stafeta, inveti pe altii, iti iau locul usor. La noi a fost brusc, s-a desfiintat totul, nu au mai fost bani. Am incercat cu studioul Dacodac Millimages, care era romano-francez. Am fost acolo directoare artistica in jur de cinci ani. Acolo se lucra practic cu mana romaneasca si am fost vreo trei nebuni care au pus pe picioare studioul acela. Erau o suta de persoane in studiou. Dar, s-a dus…
Azi dimineata a fost o masa rotunda despre animatia romaneasca. Si nu stiam ce sa facem, de unde s-o luam. Este adevarat ca in lumea toata nu mai exista studiourile mari, ci doar particulare, pentru ca este alta tehnica – usor de manevrat de unul singur.
Marcel Mihai a fost revolutionar, ranit chiar, si are un film de animatie extraordinar, pe care nu l-a vazut nimeni – A trai se numeste. Este un desenator desavarsit. Nimeni nu s-a preocupat de acest domeniu si de aceasta bogatie, care exista in arhive si care se pierde. Ar trebui copiate si revazute.
Aveti vreun film preferat de animatie?
Nu. Insa am unul la care tin foarte mult, din punct de vedere sentimental. A fost filmul meu de debut si a luat un premiu foarte important, la Venetia, in 1971 – se numeste Buna Dimineata, Poveste. Si mi-e drag pentru ca mi-a deschis aceasta lume. Dar la toate tin foarte mult.
Pin-Pin, cel mai drag personaj creat de dumneavoastra, ar putea concura cu personajele Disney?
Disney a lucrat atat de minutios fiecare cadru. Noi puteam face Disney, dar am economisit. Animatia nu este atat de moale, e pacalita, nu aveam bani sa facem ce a facut Disney.
Dar ca brand, s-a impus, asa cum s-a intamplat cu personajele Moomin din Finlanda…
Am avut si eu Pin-Pin pe cutiile de inghetata, dar a fost furat. Nu au platit drepturi de autor. Eram naivi, nu stiam ce este dreptul de autor. Atunci ma bucuram ca apare peste tot. Ar fi putut, categoric, sa concureze cu personajele Disney. Numai dansul pinguinului, pe melodia compozitorului roman Ion Cristinoiu, ar fi putut fi un generic pentru altceva… o reclama, multe. Dar a fost o lipsa totala de interes din partea autoritatilor de stat, Ministerul Culturii, CNC-ul. A disparut ceva, un picior…
Daca ar fi sa faceti acum un film de animatie, despre ce ar fi vorba?
Am un proiect in minte, dar n-am cum sa-ti spun ideea. Nu merge nici povestit si nu pot sa-l scot din mine. Cu toate acestea, nu stiu cand, unde si cum sa-l fac. Pictez.
Eu am mai avut proiecte, dar cand am auzit ca trebuie sa aduc co-finantator, am renuntat. Un desenator, un om care lucreaza pigalit si deseneaza, nu prea vorbeste, nu se duce din usa in usa. La fel este si la pictori.
Ca autor de film de animatie, ce satisfactii ati avut in ultima parioada de timp?
Am fost invitata in multe locuri din strainatate, in jurii de specialitate – la Annecy, care este cel mai bun si cel mai renumit festival de animatie. Luna viitoare o sa plec in Portugalia, la un alt festival. Mi se fac retrospective. Dar nu partea care se vede este importanta, ci faptul ca inca sunt in activiatate, inca sunt in stare sa fac ceva pentru animatie. Reprezint animatia in Uniunea Cineastilor si ma lupt pentru drepturile de autor ale animatorilor cineasti.