Joi incepe jazzul de mare altitudine.
Incerc aici un exercitiu riscant: voi compara soarta a doua sate din Romania. Garana si Vama Veche. Daca ne gandim la ascendenta culturala, comparatia n-ar avea niciun sens. Poti, oare, compara un sat din Transilvania cu unul care nu e din Transilvania? Pe de alta parte, Vama Veche a avut, intr-o epoca indepartata, sansa sa fie populata de vilegiaturisti clujeni. In afara de acest simulacru de inrudire, un alt posibil argument in favoarea alaturarii, ar fi faptul ca in ambele sate se petrec festivaluri. Daca e sa vorbesc doar despre cele care nu sunt sponsorizate de Rosia Montana Gold Corporation*, la Garana incepe joi, 22 iulie, a 14 editie a festivalului de jazz, iar la Vama se pune de-un Stufstock de august. Ambele sate sunt curtate de acelasi mare pericol – sunt destinatii de vacanta prea importante. Atat. De aici incepe separarea destinelor. La Vama, minusculul sat a fost ingropat intr-o mare de betoane si de nesimtire; mai la munte, casele parasite de germanii din Garana, vechi de peste 200 de ani, au fost conservate cu grija de noii proprietari. Tot acolo, ca sa nu existe riscul vreunui derapaj individual care sa tulbure armonia urbanistica, primaria de sub muntele Semenic a dedicat Planul Urbanistic General (PUG) protejarii valorii culturale a zonei.
A, normal, protejate sunt si padurea, si lacurile din jur. Cu 1000 de metri mai la vale, la nivelul marii, primaria din Limanu (comuna careia ii apartine Vama Veche) nu are deloc PUG si, mai mult, refuza sa foloseasca un proiect de PUG care ar fi ajutat-o sa evite dezastrul urbanistic din ultimii 5 ani. Rezervatiile naturale – cea marina, padurea Hagieni, pestera Limanu – sunt considerate inamicii publici ai meschinelor afaceri ale administratorilor zonei. Doua sate din Romania, ok, dar din doua lumi diferite. Eu mi-am luat viza de Garana si fug vineri sa-i ascult pe Bela Fleck, Zakir Hussain si Edgar Meyer.
*completati voi, daca va lipseste