De Citit : Editoriale

The land of choice

| 23 august

Adevărul e că subiectele de-a-mboulea de la evaluările naționale nu sunt o surpriză, nici măcar pentru patrioții patologici.
Pare că toată suflarea românească a dat în depresie. Nimeni nu mai face o meserie kalumea. De la măturatori la academicieni, parcă ne-a lovit strechea. Cu prestigiul în lume, marea noastră obsesie de secole, stăm cel mai prost din istorie. Nimic nu ne mai iese. Pe ce punem mâna, stricăm. Noroc chior cu Halep și cu Croația a lu’ Mondialu’, care ne-au scos un pic din melancolie și ne-au înviorat o țară. Că altfel, ne încolonam toți, douajdemilioane sau câți ‘om mai fi rămas, și mergeam toți, frumușel, la psihoterapeut.

Imaginați-va țara asta de indivizi sceptici la ideea de muncă, dar gata oricând s-o ardă pe la zilele orașelor, înghițind alene la Xanax și zâmbind tâmp. Ce peisaj odihnitor. Ar fi o mare liniște națională. Cui i-ar mai pasa de teze și examene, de reforma  justiției, de prostii de-astea impuse de fixiștii europeni?! Ne-am întoarce la starea noastră favorită. La contemplarea senină a răului și râmului. Pentru că după ce am stat de veghe la porțile creștinătății, vreme de secole, lucrând ca eroii în trei schimburi, ne-ar trebui și nouă un concediu plătit din fonduri comunitare. Copiii nu s-ar mai chinui la școală cu Niță Ghitescu și Ghiță Nițescu, politicienii nu s-ar mai speti muncind crunt, zi și noapte, pe la televizor, fotbaliștii noștri minunați nu și-ar mai da sufletul pe teren, superbii noștri țărani nu s-ar mai chinui cu imaginea asta obositoare, plăsmuită de Rebreanu, iar fabuloșii noștri intelectuali n-ar mai trebui să gâfâie de efortul de a fi geniali în fiecare zi. Doamna Dăncilă ar fi zeița noastră contemporană.

În loc de tichete de vacanță, ne-ar distribui xanaxul național, iar noi n-am mai freca-o prin trenuri și pe șosele, ci am hălădui pe vastele noastre continente lăuntrice.