Bravo bravissimo fortunatissimo
Se spune despre Moby ca face acel gen de muzica pe care toata lumea vrea sa o foloseasca apoi in reclame. Pe vremuri postul era ocupat de Jean Michel Jarre si Vangelis (care ani de zile au furnizat romanilor fundaluri sonore, fara sa vada vreun sfant pe copyright). Sa fie clar: nu de muzica publicitara ca atare e vorba, nu de jingle-uri dedicate unui brand sau unei campanii. Ma refer la genul acela de fond muzical pe care, dupa ce a ajuns hit, creativii il folosesc asa, cica evocator… Uneori complet inadecvat, cu versuri englezesti care spun contrarul a ceea ce vrea sa exprime spotul. E ca si cum ar canta A Little Less Conversation pentru Vodafone (ceea ce se intampla la televizor in timp ce scriu aceste randuri). Uneori cu voce suprapusa textului din off… la modul: suntem jmecheri ca ascultam britpop de super-nisa, dar nu stim sa mixam.
Atentie insa! Clasicii vin tare din haul timpului… Iata Rossini! Maestrul de la Pesaro e de mult in playlistul publicitarilor. Acum 10 ani intra tare cu ciocolata Poiana! Remember? Poiana la mine… Poiana la tine… Poiana la toti, bunici si nepoti… – Aria Factotum-ului, cu cateva silabe inghesuite pe ici-pe colo. Spotul, inclusiv coloana sonora, venea din Polonia, unde ciocolata cu pricina se numeste Figaro… In anii din urma – explozie: a fost promotia Orange cu ciorapei colorati, avand ca fundal uvertura Barbierului si senzationalul spot Sony Bravia www.youtube.com/watch?v=GURvHJNmGrc&feature=related cu explo-implozia de vopsele multicolore, pe uvertura la Cotofana.
Pentru ca iarna asta sa putem vedea calupuri care alatura, aproape in continuitate, aria lui Figaro pentru FarmFrites cu bucatarul meloman; uvertura Cotofenei in spotul cu Piersic pentru Astra RCA; si uvertura la Wilhelm Tell pentru RCS-RDS cu vanatorul care dintr-un cartus doboara mai multe pasari! Ergo, drajii mei: poate al mai mare ciocoflender din publicitatea actuala e Gioacchino Rossini.