Ce faceai la patru ani?
Nu stiu daca voi va mai amintiti ce faceati pe la patru ani. Nu foarte multe, banuiesc. Eu unul aveam ochelari mari de celuloid cu o lentila acoperita de leucoplast. Umblam cu slitul desfacut si repetam mandru tot ce ma-nvatau unchii mei. „Mihaita, pui de crita, baga fetele-n ladita si le-nchide c-o cheita si le da cate-o gurita!“. „Sunt barbat bine si mascul feroce“. „Hei hai Suleiman Pasa, mi s-a rupt in cur camasa, sariti lume si popor c-am ramas in curu’ gol!”. Asta era in 1974, cand mie mi se spunea sa nu zic ca stiu limba germana, ca m-aude Ceausescu. Singurele lucruri pe care le stiam despre piata libera erau cataloagele Quelle, shop-urile in care nu aveam voie sa intram si Kent-ul cu castel. Atat. Salt in timp.
Vineri, 23 ianuarie, 2009. Sunt la Brasov si vorbesc cu nepotica mea de 4 ani. Este foarte inteligenta pentru varsta ei, chiar si pentru generatiile astea surprinzatoare. Imi povesteste ca a fost invitata la ziua unei colege. O sa mearga la un vagon, McDonalds parca. „Pot sa vin si eu?“, intreaba bunica-mea, alintand-o. Face ochii mari, ridica vocea si ii explica, superioara dar intelegatoare: „Bunico! Cum o sa vii si tu??? Acolo trebuie sa te-arunci pe jos si sa urli!“.
Si stiam pe unii dintre prietenii ei din grupa. „Si i-a invitat si pe Mihai, pe Sebi?“, intreb. Aici, recunosc, ma asteptam la un raspuns simplu.
Da, nu, nu stiu. Asa as fi raspuns eu, cand eram copil. Dar ea e ea. E mai descurcareata decat mine. Se opreste un pic, doar pentru a se gandi cum sa-mi spuna. Apoi imi explica de sus, de la inaltimea celor patru ani ai ei, lasandu-ma fara cuvinte.
„Mmmm, nu i-a invitat, dar ii bag pe invitatia mea“…
www.dob.ro