Up in the Air (premiera: 29 ianuarie) e un film cu sanse la Oscar, insa nu e bun. E o comedie romantica gaunos-serioasa: vinde gogosi cu aerul ca spune adevaruri grele.
Sus, in aer e inca o comedie romantica despre un burlac convins care ajunge sa aprecieze Valorile Familiei, dar una care vine cu o gaselnita extrem de actuala, garantata sa atinga un nerv sensibil. (Asta n-o face admirabila, ci eficient-oportunista.) Gaselnita e profesia eroului (George Clooney): acesta da afara oameni; face treaba murdara a sefilor de pe tot cuprinsul Americii, care vor sa concedieze fara a trebui sa-i priveasca in ochi pe cei concediati. E foarte abil si foarte necinstit din partea realizatorilor (in primul rand a regizorului Jason Reitman) sa lege optiunea de viata personala a eroului (refuzul de a se aseza la casa lui) de activitatea lui profesionala in serviciul inumanitatii capitaliste: alaturate astfel, cele doua par sa se explice una pe alta, par produse ale aceleiasi inumanitati (ca si cand munca murdara a eroului n-ar putea fi facuta la fel de bine si de un familist, ca si cand n-ar putea sa existe si oameni care nici nu fac o munca murdara, nici nu se asaza la casa lor).
Acest tertip (care exploateaza fricile create de Criza) le permite realizatorilor sa confere unei morale banale de comedie romantica („Valorile Familiei Sunt Totul“) un aer de gravitate pe care alte comedii romantice nu-l au; le permite sa prezinte Valorile Familiei drept singurul leac impotriva raului care a produs si Criza (ca si cand aceste valori nu se pot corupe si ele, nu pot fi roase la randul lor de multe rele). Filmul ne serveste gogosi cu aerul ca ne spune adevaruri grele. Felul in care realizatorii isi joaca in sfori protagonistul, conducandu-l pe drumul mantuirii, e initial elegant, apoi tot mai grosolan, iar faptul ca au distribuit someri reali in rolurile unora dintre victime e de prost-gust.