Din cand in cand, rar, apar si carti extraordinare
Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale insotite de un inedit epistolar precum si indexul fiintelor, lucrurilor si intamplarilor in prezenta lui Ion Iovan, Editura Curtea Veche. Mateiu Caragiale, fiul natural al lui Ion Luca Caragiale si al Mariei Constantinescu, o simpla muncitoare la fabrica de tutun Belvedere, a fost un om ciudat, ca sa nu zic mai rau. Nu si-a iubit tatal, pe care-l dispretuia numindu-l "beraru", dar nici Caragiale – batranul nu l-a avut la inima pe fiul lui, pe care pur si simplu nu-l intelegea. Si nici nu erau prea multe de inteles. In timp ce Caragiale socotea, corect, ca este urmasul unor greci din Fanar, fiul lui descoperise ca bunica paterna era nascuta Karabat si de la Karabat a facut legatura cu un anume Karabetz de Nagy – Buny, conte de Szathmar.
Si-a desenat blazonul si a hotarat sa semneze de atunci incolo Mathieu Jean Caragiale, conte de Karabey. Taica-sau nu putea decat sa rada de fumurile nobiliare ale fiului. Mateiu s-a razbunat pe tatal sau atunci cand a scris Craii de Curtea -Veche, unde personajul destul de odios, Pirgu, are multe din trasaturile celebrului dramaturg. Ion Iovan, un mateiu impatimit (in 2002 a publicat la Editura Compania o biografie a lui Mateiu), a profitat de faptul ca jurnalul lui Mateiu a disparut in conditii destul de ciudate, ultimii care l-au vazut si au transmis fragmente din el au fost Perpessicius si Serban Cioculescu, si intrand perfect in pielea personajului, a inventat un jurnal, de fapt un roman fascinant, in care a reconstituit ultimul an de viata (1935) al marelui prozator. O carte de fictiune care merita toate laudele posibile…