Mestecati! Mestecati! Si iar mestecati!
Stam la panda sa vanam catastrofa, vestea proasta, dezastrul. Prin tufisurile, smarcurile si ragaliile televiziunilor, ziarelor, blogurilor, pandim ca niste vanatori din triburi disperate de foame, sa prindem ceva de halit. Un accident, o coma, un furtisag, o incaierare, o Monica intoarsa din State, un Irinel iesind de la un proces. Insa marfa grasa vine prea rar. Un accident cu victime produs de cineva cunoscut e trufanda, Nenica. Nutret fraged, sa tragem de el cateva zile. Ne cam doare in cur de povestea in sine, de destine, de traume interioare, de tratamentul egal in fata legii. Pomenim victimele, nu pentru ca ne-ar pasa, ci pentru ca sunt partea de greutate a refrenului. Si se umplu studiourile de pariristi, de astrologi, psihologi, futurologi, lubricologi, razbunologi si alte persoane cu intentii bune. Toata lumea vrea sa ciuguleasca ceva.
Din marfa asta grasa nu mai ramane nimic. Poate doar o foame nepotolita pentru alte chestii asemanatoare. Prin urmare, halim acum, ca nu se stie ce ne rezerva viitorul. La un post de televiziune, Mama FNI e invitata sa-si dea cu parerea, plina de intelepciune, din pozitia de cunoscatoare. Planeta se cutremura, naparcile se usuca de nervi si invidie in gauri de pamant, sacalii si hienele dau in depresie, condorii trec la meniuri lacto-vegetariene, rechinii crapa de paradontoza, iar bursucii se hotarasc sa faca liposuctie cand vorbesc pe la televiziuni oamenii nostri de bine. Fierea si veninul curg la vale, peste plaiuri, acoperind orice ridicatura, scurgandu-se spre mare, descompunand flora si fauna, colorand vesel, in negru, tot peisajul. Pe marea scena a ridicarii poalelor, se vorbeste despre bun-simt glorificand badarania. Am vrea sa participam la jocul democratic, dar patima pentru joaca, harjoana si muscat pana la sange e, mereu, mai puternica.