De Citit : Editoriale

Calitatile discrete ale lui Rocker

| 28 februarie

O impecabila „felie de viata“.

Noul film al lui Marian Crisan, Rocker, e un discret, dar implinit studiu de personaj si de mediu. Intr-un oras de provincie (Oradea) traiesc un tata si un fiu. Fiul (Alin State) are o formatie de rock cu care spera sa ajunga la Bucuresti. El are, de asemenea, o problema serioasa cu drogurile. Job n-are. Tatal (Dan Chiorean), care e personajul principal al filmului, lucreaza undeva (face niste masuratori in afara orasului), dar e in primul rand in slujba tanarului artist, caruia-i este si furnizor de droguri, si infirmier, si spalator de rufe, si sofer, si secretar. Totul in schimbul privilegiului de a fi partas la o varianta – pentru el tot romantica, indiferent cat de prapadita ar fi – de rock’n’roll dream. Si el tot un adolescent, unul intrat pe nesimtite in stadiile timpurii ale decrepitudinii, personajul tatalui e o adevarata mina de patos. Una pe care Crisan o exploateaza insa cu masura.
Opusul unui melodramaturg care tot adauga poveri pe umerii eroului sau, impingandu-l spre o criza majora, spre o mare explozie, neo-neorealistul Crisan dedramatizeaza cu finete. Explozia eroului se produce, dar e minora. Criza existentiala nu se acutizeaza suficient incat sa se consume in vreun fel sau altul. Nimeni nu evolueaza, nimeni nu se reformeaza, nimeni nu moare. Criza acestor personaje e perpetua si mocnita – e binecunoscuta observatia lui Thoreau ca in felul asta isi duc vietile (“lives of quiet desperation”) majoritatea oamenilor.
O impecabila felie de viata, Rocker marcheaza deplina maturizare a Noului Realism initiat in filmul romanesc de Cristi Puiu. Fara a lua ochii prin nimic, documenteaza cu daruire un tip uman, un mediu social si cateva talente actoricesti – toate inedite pe marele ecran.