De Citit : Editoriale

Agatau

| 11 iulie

In berarie e un zgomot cumplit. Fetele, cu poalele suflecate sau cu blugii plesnind pe cur, alearga de zor cu halbele mustind si transmit, ascutit, comenzile. E un fum sa-l tai cu cutitul. Gheorghita ocupa o pozitie strategica si scaneaza sala. Recunoaste, expert, toate figurile. Il stie pe Gogu cel flecar, Misu cel laudaros, Roza cea betiva, Alexandru cel pierdut, Virgil cel morocanos. Intelege din prima clipa ce are fiecare de spus. Stie, pana in cele mai mici amanunte, ce face fiecare. Cunoaste povestile de-a fir-a par. Stie ticurile, repetitiile, greselile de exprimare. Cunoaste ideile ascunse, temerile nepatrunse si stie, pe dinafara, cum se leaga destinele: cu bere. Din cauza asta, privirile lui nu intarzie niciodata pe chipuri si gesturi. Lumea e aceeasi, intr-o continua, inutila schimbare. Gheorghita e un intelept de berarie. Rareori, e consultat de disperatii localului sau de chelnerita Gyöngyi, care uita, inevitabil, socoteala in limba romana. Cand izbucneste un scandal axiologic, el e autoritatea suprema. In vacarm, vocea lui moale, dar scortoasa se aude clar. Orice diferend inceteaza. E zeul localului.
Si exact la masuta lui se asaza o fetiscana cu parul verde si cu belciug in nas. Are inel pe police si slapi. Se asaza hotarata, nu ezita. Trage din tigara si ii sufla fumu-n nas. Desi e fumator, Gheorghita se fereste, instictiv. Fata nu-i lasa timp sa respire. Il ia repede:
— Domnule, am o problema. Numai tu poti sa ma luminezi. Am un prieten betiv. Nu bea mult, da’ e betiv. Gyöngyi, vreau si eu o vodca! Bea aici, cu tine. E zi de zi, asa zice el, da’ io nu-l vad. Domnule, m-ai nenorocit! Zice ca tot ce a invatat de la tine stie. Zice ca e elevul tau. Zice ca esti cel mai destept om din lume. Si asta ma scoate din minti. Orice i-as spune, numai tu ai dreptate. Nu mi se pare drept! Gyöngyi, puiule, vodca! Uite, i-am zis ca in dragoste nu trebuie sa-ti ceri iertare – si a ras. I-am zis sa-si tunda mustata (Gheorghita isi pipaie, instinctiv, pamatuful de sub nas), mi-a zis ca n-o face pentru nimic in lume. I-am zis ca oamenii sunt rai. A ras. Oamenii nu sunt nici buni, nici rai. Ce prostie! I-am zis ca am sa ma reincarnez. Mi-a zis ca toti oamenii sunt muritori. Ne-am certat cand ne-am pupat, din pricina ta. Mi-a zis ca nu-l iubesc, ca mi se pare, ca dragostea e o iluzie! Gyïngyiiiiii, asta-i vodca? Vreau o suta! I-am zis sa nu-l prind carouri si pantaloni verzi. Ce sa vezi? El se imbraca la fel cu maestrul sau. De ce?
Si fata da pe gat vodca, dintr-o suflare.
Gheorghita se foieste. N-are discipol. Crede ca dragostea nu exista, poarta camasi in carouri si stie ca oamenii sunt muritori. Lovit in aripa, se uita la fetiscana ca la a opta minune a lumii.
— Ce mai astepti, zice fata. Ia-ma!