— Scumpa doamna, daca ati sti… pentru ca stiinta nu sta pe loc, trebuie sa stiti, noi sa stim, noi toti. Sa cunoastem, sa ne informam, sa fim in pas cu vremea. Ca nu sta, merge mereu inainte…
Domnul isi soarbe incetisor, cumpatat berea Ciucas si piveste cu un vag interes catre chelnerita improvizata si durdulie de la chioscul cu bere si pufuleti din Cismigiu. Apoi se intoarce catre conlocutoare:
— Am aflat de curand, din surse foarte sigure si de incredere ca oamenii de stiinta americani au descoperit in corpul omenesc niste substante misterioase. Culmea e ca nu sunt noi, ci vechi de cand lumea.
Doamna face ochii mari, isi sterge ochelarii, isi potriveste bretonul, apoi soarbe din paharul cu apa plata Izvorul minunilor. "Da, ofteaza ea in gand, s-a cam incalzit." Pe marginea paharului raman doua buze ciclam.
— Corpul nostru e ca o fabrica. Atunci cand mancam, secretam substante…
— Da, stiu, sucurile gastrice, se invioreaza doamna.
— O, nu, mult mai mici, mai, cum sa va spun, invizibile. Da, da, sunt invizibile, dar exista si ne determina viata. Scumpa doamna, stiati ca aceste ciudate substante intervin intre barbati si femei, ma intelegeti?
— Nu.
— Cum sa va explic, doamna draga, sa ma intelegeti mai clar? Ati fost vreodata pe stadion?
Doamna roseste si nu raspunde. Ea, nu, dar… Costel, nebunaticule, ce focos erai dupa meci! Ah, cum a trecut timpul! Doamna face semn ca nu.
Domnul se invioreaza.
— Ei bine, inchipuiti-va mii de oameni in tribune. Se intoneaza imnul. Toata lumea e in picioare. Saluta steagul. Sper ca intelegeti emotia de la inceput. In clipa aia, substantele incep sa alunece prin corp. Fluiera arbitrul. Toata lumea e in picioare, la unison. Aceleasi sentimente ii anima pe toti. Incepe jocul. Substantele sunt purtate de sange prin tot corpul. Primul fault. Brusc, multimea se separa. Unii fluiera, altii fluiera, dar, atentie, scumpa doamna, ambele tabere au motive diferite. Intelegeti?
Doamna da usor din cap, nu prea convinsa.
— La pauza sunt deja doua tabere, gata sa se sfasie, sa se incaiere. E ca in viata. Acum feromonii au acoperit orice materie cenusie. Oamenii nu mai gandesc. Ei doar simt, asa cum vor feromonii. Fiecare cu feromonul lui. Ei bine, scumpa doamna, la sfarsitul partidei, se incaiera, se bat, se zgarie, se musca, se strang in brate. Totul fara motiv, din cauza acestor substante invizibile, dar foarte mici. La fel, ma intelgeti, e intre barbat si, hm, femeie. Fara nicio explicatie. Misterele naturii, dezlegate.
Amandoi raman tacuti si ganditori. Doamna se uita in pahar. E gol. ±terge cu un servetel mototolit urma de ruj. Apoi se ridica greoi si striga catre copacul gros din centru:
— Hai, Mihaita, hai, ca ne-asteapta mama.
Domnul tace, ganditor. De fapt, isi face socoteala daca are sau nu mai are bani de o bere. N-are. Asa ca tace, ganditor. El si feromonii.