Cand am scris, in cea mai noua Dilema Veche, despre rockerii securisti,…
acei agenti instigatori care in anii ’70-’80 propagau rock, folk si jazz si, la schimb, culegeau informatii de la fani, – nu am vrut sa comit vreo demascare. Nu am avut de gand, asa cum mi s-a reprosat, sa-i amenint pe fostii activisti culturali sau „pe linie de tineret“, pe ex-metodistii de cluburi juvenile, azi cetateni onorabili… Nu vreau sa stiu daca atunci, in naivitatea mea de pustan „doar cu muzici in cap“, n-am dat prea mult „din casa“ acelui DJ hippiot despre care am aflat apoi cu stupoare ca e informatorul de la serviciu al matusa-mii (sora lui tata frecventa cercurile lui Goma si Nedelcovici si se pregatea la randul ei sa emigreze). Nu m-ar interesa nici sa-mi vad dosarul (in caz ca as avea)! Altceva mi-as dori. Ceva pentru care as cere impunitatea acestor barbosi cristici si acestor mironosite lalai care, la inceput, candva, or fi avut unica vina ca ascultau discuri cu muzica decadenta „de afara“… De ajuns cat sa fie racolati, anchetati si constransi sa accepte pactul cu Securitatea: ai binecuvantarea noastra sa pui „muzica de negri drogati“ in club; la schimb iti cerem sa-ti parasti prozelitii… Le-as cersi in genunchi absolvirea publica (pe a mea personala o au deja…), cu un singur interes: sa aflu de la ei cum anume functiona, rotita cu rotita, marele mecanism al oprimarii cu supapa, acel obroc bine temperat care era „cultura socialista“ (inclusiv contracultura pe care o tolera si o controla subtil). As vrea sa-i intreb prin ce formule obscure li se ingaduia brigazilor studentesti si teatrului de revista sa critice dur regimul; in schimb, trupei Timpuri Noi (de pilda) i se interzicea sa apara in public, doar pentru niste versuri ca „Becule, stai aprins“… Da, stiu, orice subminare din interior s-a facut prin intermediul (chiar sacrificiul) vostru de iude martire. Sunt gata sa va ridic statui pentru asta, dar spuneti-mi, va rog, ce se afla dincolo de cortina: o minte machiavelica, in stare sa traseze o retea de circuite tainice; sau un mare haos, tipic romanesc, rod si samanta a hazardului…
www.textier.ro