… sau all’italiana, bre!
www.textier.ro
Ar fi de folos turistilor, dar si bucurestenilor care se cafelesc in oras, o harta a localurilor unde se mai poate bea cafea la ibric. Nu zic cafea la nisip incins – caz in care ghidul s-ar restrange la un punct, poate doua, pe harta Bucurestiului… Nu: cafea asa cum isi fac la ele acasa ospataritele si barmanitele, altminteri neintrecute in ponderat caimacul si controlat taria licorii, fix in punctul de ebulitie… dar care – fatalitate! – o data incinse cu sortuletul de serviciu, uita tot ca prin lobotomie! Cu muzica pocnindu-le tare-n cap zece ore pe zi (ca deh: patronu-a dat o grama’ de bani pe scule si trebuie sa se-auda!), aceste vestale decazute ale vechiului ritual cafegistic isi restrang competentele la simpla manipulare a masinii de espresso.
Ca deh: a costat o grama’ de bani! Vabbene: atunci putem spera ca in Bucuresti sa bem un bun espresso, asa, ca in Italia… Mda, dar ne-ar fi utila atunci o harta a localurilor, nu prea multe nici ele, in care espressoarele italienesti sunt lasate sa functioneze normal si sa faca espresso adevarat… Caci originalitatea (ca sa nu zic suceala) romanului loveste si aici: acestor masinarii de complexitatea si eleganta unui Ferrari li se modifica deseori setarile, astfel incat aromatul si sublimatul shot italiot iese dizolvat intr-o zeama lunga, asa, pe gustul romanului invatat – halal bre – cu cafea la ibric.
Asadar nu mai fierbem cafeaua-n apa ca turcii, ci o picuram prin alambic ca italienii… insa tot ii largim putin tevusca, poate mai fierbe acolo nitelus, asa cum atavic ne cer papilele! Nici macar snobi nu suntem pana la capat! (Snobismul cere dezvat si reinvatare…) Sa mai evoc oare si tainele – calcate si ele – ale prajirii si macinarii boabelor? Cui vrea sa stie ii explic pe indelete, la o turceasca fina, cu mult caimac.