Prietenia este umbra serii, care se inteteste odata cu apusul soarelui vietii, zice Jean de la Fontaine. Sa vedem ce inseamna asta pe Facebook.
Pe 5 ianuarie 2009, ca rezultat al obsedantei intrebari „Cum, nu esti pe Facebook?“ am intrat din 3 clickuri pe site si mi-am facut cont. 24 de ore mai tarziu, aveam 50 de prieteni. Pe unii ii stiam bine, pe unii vag, pe altii deloc. Acum am aproape 200. Cam vreo 5-6 imi sunt chiar apropiati. Pe multi din aceasta lunga lista de amicitie nu o sa-i intalnesc vreodata. Nu ma uit deloc cu jind la cei care au strans cateva sute/tone de prieteni. Daca prietenia ar fi o competitie as fi alergator pe o pista separata. Se spune ca un om bogat este cel care are multi prieteni (suna a proverb dintr-o tara saraca). Intr-o comunitate online, prietenia se goleste de orice valoare. A sti pe cineva e echivalentul «suntem prieteni». Intr-un fel, revenim la stadiul copilariei cand, daca schimbai cateva pase cu un baiat venit in vizita, devenea prietenul tau. In fiecare zi primesc noi cereri de prietenie. Pentru ca inca sunt tributar mentalitatii din viata reala, zic „da“ tuturor. Exista o optiune prin care cineva (un prieten, desigur) iti sugereaza noi prieteni. Ai 1.85, iti plac Jim Jarmush, PJ Harvey si clubul Panorama din Berlin? Atunci, conform Facebook, ai mai putea fi prieten cu urmatorii 30 de indivizi cu optiuni culturale asemanatoare… Pe Facebook, oamenii se imprietenesc (doar) pentru ca au prieteni comuni. J.L. Stevenson (extrag acest citat de pe plictisitorul site intelepciune.ro) spunea ca «Un prieten este un dar pe care ti-l faci singur». Sunt mai putin singuri cei care se mandresc cu o lista de 800 de amici? Ai 50 de prieteni in comun cu X, mi se comunica dupa ce, cu inima stransa, dau add a friend. Descopar ca toata lumea se stie cu toata lumea. E ca o orgie la care participa toate persoanele pe care le-ai cunoscut in etapele vietii. Brancusi a cugetat astfel: „Prietenia ramane oglindirea in alter-ego“. Ma uit pe lista de prieteni de pe Facebook si-mi dau seama in ce haos traiesc.
www.ublog.ro