Locuri : Cluburi

CLUB A

Club A, o istorie frumoasă, cu suişuri şi coborâşuri, cu lucruri bune şi rele, însă, lucrul cel mai important, o istorie neîntreruptă, Str. Blănari, nr.14, sector 3, București, Romania.

Pentru rezervări la Club A Music Cafe: 0744.517.858.
Alte informații: +40.21.316.16.67.
Paul Radu – 0737.210.978.

Program: LUNI – JOI: 12:00 – 05:00 VINERI: 12:00 – 06:00 SÂMBĂTĂ: 16:00 – 06:00 DUMINICĂ: 16:00 – 05:00.

Lista celor care au urcat pe scena Clubului este un Who’s Who a tot ce a dat mai bun acest popor în domeniul culturii: arhitecți, studenţi la teatru, conservator şi arte plastice, muzicieni de jazz, pop, rock şi muzică clasică, coruri şi grupuri satirice, literați şi regizori, DJ şi oameni de presă. Mulţi au debutat pe scena din Blănari 14 şi păstrează în suflet emoţia începutului. Mulţi nu mai sunt printre noi, mulţi au plecat spre cele patru zări şi mulţi au devenit elita artistică, culturală si chiar politică a ţării.

O mâna de studenţi de la Arhitectură s-au adunat cu mult entuziasm şi, cu experienţa balului bobocilor şi a carnavalului anului V, s-au gândit să-şi încropească aproape de căminul din Graboveni un club al lor. Au găsit o pivniţă cu pământ pe jos şi au făcut ce-au făcut de-au turnat mozaic veneţian, au construit bolţi gotice şi firide din rabit, au confecţionat mobilier din lemn masiv, lămpi jait.

Mulţi au fost cei ce au preluat ştafeta şi și-au sacrificat unii câteva examene, alţii un an universitar sau doi: Andrei Giuroiu, Dan „Kuki” Georgescu, Gabriela Stanciu, Adi Popescu, Dizy Rosenzvaig, Virgil Ruta, Doru Frolu.

Lista e imposibil de completat în acest spaţiu şi, inevitabil, mulţi entuziaşti rămân anonimi.

„Părintele” clubului este Emil Barbu „Mac” Popescu, actualul Președinte al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” – Bucureşti, pe atunci student al acesteia. Ideea plutea în aer încă din 1967 dar transpunerea ei în realitate a fost posibilă abia în 1969. Atunci studenţii arhitecţi au reusit să adune la un loc spaţiul (un subsol dezafectat de pe Blănari), banii (35.000 de lei – o sumă impresionantă pentru acele vremuri – obţinută prin chetă) şi oamenii (absolut toată suflarea Institutului de Arhitectură şi nu numai).