De Citit : Reviews

Uzak, ambiguitatea ca multitudine de perspective

| 17 October

Mahmut (Muzaffer Özdemir), un fotograf de 40 de ani traieste o viata de burlac intr-un Istanbulul inzapezit al anilor 2000. Yusuf (Mehmet Emin Toprak), un tanar muncitor care si-a pierdut slujba, vine in vizita pentru a-si cauta de lucru. Cei doi locuiesc impreuna cateva saptamani. Intreaga atmosfera este marcata de un aparent calm, sub semnul asteptarii. Yusuf isi cauta de lucru fara graba, fara eforturi, iar Mahmut isi astepata definirea sensului existentei intr-o stare de spectator.

Uzak / Distant este un film autobiografic al lui Nury Bilge Ceylan, un film despre perioada de dupa divort. Filmat aproape in intregime in apartamentul sau din Istanbul, cu un buget foarte mic, Uzak a castigat Marele Premiu la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes in 2003.

Nuri Bilge Ceylan declara la Anonimul ca este adeptul ambiguitatii, ca nu poate da niciodata un raspuns cert, chiar daca uneori pare ca este necesar. La intrebarea daca in filmele sale urmareste sa promoveze o valoare sau un set de valori, Ceylan a raspuns ca ambiguitatea din filmele lui este o munca de detaliu, asumata, insemnand, de fapt, crearea multitudinii de perspective. In constructia filmelor sale presara detalii ancora care prin intalnirea cu trairile din trecut ale celor ce-i vad filmele genereaza perspective distincte. Regizorul mizeaza pe sinceritate, iar personajele sunt alese cu sufletul – sunt expresia admiratiei si uimirii lui in fata desavarsirii lor.

Descifrand filmul in aceasta cheie gasim in Uzak atat o meditatie despre cum singuratatea poate fi remediata prin prietenie, cat si imaginea solitudinii ca stare naturala cateodata preferabila interactiunii cu oamenii.

O tema tratata de Uzak este curajul. Il gasim aici pe Yusuf in bloc-start, in pragul de a-si asuma un parcurs. Pe durata intregului film asteptam momentul cand va actiona. Mai mult decat atat, exista o secventa de confruntare directa cu Mahmut care il impinge spre actiune.
Yusuf este introdus in film in primele secvente ca un om simplu de la tara. Il vedem apoi cum se contureaza treptat dand dovada de umanitate si verticalitate impresionata, si ne castiga astfel increderea in actiunile lui viitoare.

Putem spune la fel de bine ca Uzak este un film despre ramas bun. Avem intregul parcurs al perioadei de ramas bun intre sotii divortati, ultimele lor discutii in care se zbat inca, tocite deja, sentimentele trecutului. Apoi, momentele cand el sau ea se mai apropie cateodata de scenele familiare din trecut. Este chiar o linie melodica pe care o foloseste pentru a marca aceasta fina tusa a parcursului necesar despartirii. Iar ultimul moment din film este tigara fumata privind vapoarele, tigara din pachetul uitat de Yusuf, care plecase fara sa isi ia ramas bun.

Dar cu siguranta cel mai important subiect in Uzak este responsabilitatea de a ne descoperi propriul sens al existentei. Astfel, daca in prima parte a filmului imaginea soarecelui prins in capcana pare sa-l defineasca pe fotograful prins in limitele din acel moment al vietii sale, filmul descriere apoi cu finete pasii dificili ai descoperirii. In discutiile cu prietenii la o bere il vedem acuzat de o renuntare prematura. O replica demna de retinut din discutia lor este: "Nu ai dreptul sa-ti ingropi idealurile sau sa faci totul comercial". Dupa cum putem vedea astazi Ceylan nici nu avea sa faca asta.
Cautarea caii de a merge mai departe, de a reintra in tumultul vietii se face incet cu pasi mici, nespectaculosi. Cere rabdare.
Apar apoi strafulgerari de speranta. Un rasarit de soare, cautari ale fotografiei potrivite. Ca la final sa realizam ca este vorba doar despre o perioada de acumulari, o perioada de trecere.

Am gasit cu siguranta doar cateva dintre detaliile ancora presarate de Ceylan in film. Unele probabil nu s-au intersectat cu nicio traire din trecutul meu. Va recomand experinta de a descoperii propriile perspective date Uzak.