Cum iubim si de ce
Filippo Tommaso Marinetti, Manifestele futurismului, Editura Art, traducere, introducere si note de Emilia David Drogoreanu. Futurismul este prima miscare de avangarda a europenilor. Marinetti (1876-1944) si-a imaginat secolul XX ca un secol al vitezei („…o masina urland, care pare ca goneste pe mitralii, este mai frumoasa decat Victoria de la Samotracia.“), al razboiului („Noi vrem sa glorificam razboiul – unica igiena a lumii…"), al revolutiilor („vom canta mareele multicolore si polifonice ale revolutiilor…“), al marilor santiere si visa „sa distruga muzeele, bibliotecile, academiile de orice tip“ si sa lupte „impotriva moralismului si feminismului“. Visul i s-a indeplinit in mare parte, fie in comunism, fie in fascismul italian, pe care l-a iubit din tot sufletul. Maiakovski, un mare poet rus si apoi sovietic, a fost adeptul neconditionat al futurismului, dar nici revolutia, nici razboiul civil nu i-au adus vreo satisfactie, asa ca in 1930, la numai 37 de ani, s-a sinucis. Futurismul s-a manifestat si in arta culinara. Iata un fel de mancare futurist: „O mare chiftea cilindrica de carne de vitel prajita, umpluta cu unsprezece calitati diferite de verdeturi fierte. Acest cilindru, asezat vertical in centrul farfuriei, e inconjurat de un strat de miere si sustinut la baza de un inel de carnati, care se sprijina pe trei sfere aurite de carne de pui.“ Pofta buna!
Antonio Damasio, In cautarea lui Spinoza – Cum explica stiinta sentimentele, Editura Humanitas, traducere din engleza de Ioana Lazar. Plecand de la Spinoza, neurologul american incearca sa afle care sunt mecanismele chimice si zonele de creier responsabile pentru sentimentele noastre. Cum emotii au toate organismele vii, chiar si cele mai rudimentare, parameciul, de exemplu, problema care se pune este cum reuseste creierul nostru sa transforme emotiile in sentimente. Si, mai ales, de ce o face. O carte care te pune pe ganduri.