Daca nu faci nimic niciodata, n-o sa ajungi nicicand cineva”, crede Jenny.
In universul ei personal, a face ceva inseamna a trai cat mai multe experiente.
“Traseul” liniat de parinti – a merge la scoala si a invata bine, a se implica in activitati extracuriculare pentru a-si asigura biletul de intrare la Oxford, sa aiba astfel sansa unei cariere si a unei vieti de familie fara griji – devine la un moment dat lipsit de sens.
Oricat de mult i-ar placea cursurile si ar atrage-o ideea de a fi studenta la un colegiu de prestigiu, de a fi libera sa asculte muzica frantuzeasca si sa vada expozitii sau concerte care-i plac, odata plecata de-acasa, eleva de aproape 17 ani realizeaza ca lipseste ceva din peisaj. Si anume culoarea.
De cand l-a intalnit pe David, un evreu sarmant si mult mai in varsta decat ea, care-a condus-o acasa intr-o zi ploioasa (cu grija fata de violoncelul pe care-l cara) Jenny a inceput sa vibreze.
I-a cunoscut prietenii – pe Danny (un tip tinerel, sexi si cult) si Helen (iubita lui cea frumoasa si superficiala, imbracata elegant) – a plecat pentru prima data de acasa singura pentru un weekend, a mers la o licitatie, la un concert clasic, la un bar de jazz, la dans, ce mai, a inceput sa traiasca. Chiar daca Danny nu e moralmente tipul pe care si-l imagina si traieste din inselatorii (aduce negri in blocurile cu batrane pentru a le determina sa se mute si sa cumpere ieftin apartamentele, ia pe nimic obiecte de arta valoroase pe care le revinde), e prima ei iubire, e tipul care-i farmeca parintii, o protejeaza, ii respecta dorinta de-a astepta prima noapte de dragoste pana implineste 17 ani, e barbatul care-o duce intr-o calatorie de vis la Paris.
Cand acesta o cere in casatorie iar tatal nu respinge ideea, pentru ca David pare o partida buna care i-ar putea asigura acelasi viitor pe care el se chinuie sa i-l ofere finantandu-i studiile, Jenny isi justifica alegerea casnica prin lipsa argumentelor in favoarea educatiei. Vrea sa afle de la directoarea de la scoala motivul pentru care cadrele didactice predau si nu primeste niciun raspuns. Vrea sa inteleaga mai bine ce inseamna “a trai” la colegiu si dupa aceea, insa nu reuseste sa “vada” (sau sa relationeze cu) acea viata.
“Daca mori inainte de absolvire, conteaza ce-ai facut pana atunci”, spune Jenny cea desteapta si indragostita, care traieste la maxim clipele de libertate si placere pe care si le permite acum (si pe care deja le vede colorandu-i viitorul) – iesirile la restaurante, piese de teatru, concerte, muzee etc
TREI ALEGERI
1. Scenariul lui Nick Hornby (dupa romanul autobiografic al jurnalistei Lynn Barber) o arata pe Jenny Mellor, personajul principal al filmului An Education, regizat de Lone Scherfig, fascinata, absorbita de lumea stralucitoare si vie (in Londra anilor ’60) pe care o intalneste in afara zidurilor scolii si a celor patru pereti in care studiaza de zor la Latina sau asculta muzica frantuzeasca.
Jenny cea aspiranta sa studieze literatura engleza la Oxford devine la un moment dat Jenny cea care spune ca “e mai bine sa cunosti un autor celebru, decat sa devii unul; arata ca ai relatii”.
Adolescenta care-i raspunde iubitului mai in varsta la intrebarea: “Do you go yo concerts?” cu “No. We don’t believe in concerts” si se amuza de replica acestuia: “Oh, I assure you, they’re real” identifica treptat in proiectia viitorului alaturi de acesta un stil de viata care o reprezinta mai bine, pe ea cea care doreste sa “faca lucruri” – intelegand prin asta: a vedea, a gusta, a calatori, a iubi si-a fi iubita…
Asadar, alege sa renunte la studii si sa-i fie alaturi. Chiar daca nu aproba afacerile celui care-a cerut-o de nevasta, pare sa spere ca totul va fi minunat si in cuplu precum si-n afara casei.
2. Cand afla intamplator ca David e casatorit si-i impune sa ia o decizie si sa le spuna parintilor ei adevarul, Jenny alege oricum despartirea, nu poate accepta divortul celui in care crezuse ca o solutie a unei probleme care-i implica toata fiinta.
Nu se poate identifica in drama clasica “sedusa si abandonata”, cauta scuze si explicatii in afara: vrea sa stie de ce i s-au lasat “sedusi” la randul lor parintii, cum arata familia lui David, de ce n-a fost avertizata de prietenii acestuia, ce argumente a uitat sa ia in seama cand a facut prima alegere.
3. Ce vede in jur si ce vede in ea insasi, pe ce drum apuca, de ce, cum si cat e dispusa sa lupte pentru asta?
Pelicula nominalizata la Oscar inclina balanta instant pentru educatie.
CITESTE MAI DEPARTE PE PANDORAS.REALITATEA.NET.