Daca la primele doua albume ale britanicilor de la Editors, toata lumea se grabea sa gaseasca asemanari intre vocea sumbra a solistului Tim Smith si cea a regretatului Ian Curtis, cel de-al treilea disc al indie rockerilor schimba macazul dinspre post-punk inspre new wave, ajungand sa sune mai curand a New Order decat a Joy Division.
Cu un nume pictural, In This Light and on This Evening este cel de-al treilea album de studio al trupei Editors. Dupa The Back Room (2005) si An End Has A Start (2007), cei patru alternativi revin cu un sound sumbru, lipsit de orice raza de speranta. Riffurile de chitara din albumele anterioare au amutit. O raceala de cripta iti trece prin oase. Vocea grava e insotita de o divizie de sintetizatoare, masini de beaturi si sample-uri industrial-futuriste ce amintesc de Kraftwerk-ul anilor ‘70 (Bricks and Mortar). Ecourile metalice si zvacnirile electrice, de gheata, coboara temperatura spre punctul-zero. Un palid curent de caldura razbate dinspre halourile sintetizatoarelor si corurile inganate.
Blestemul florilor de vara
Cand il vezi in concert (Editors au cantat la Bucuresti in aceasta vara), cu mimica sa expresiva si cu indexul aratand spre public, spre cer si catre sine, Tim Smith te surprinde cu vitalitatea sa. Insa, daca inchizi ochii, esti coplesit de o voce grava, martiala, ca o sentinta cenusie. “Draga mea, amandoi o sa imbatranim si o sa murim aici, pentru mine e de ajuns”, canta solistul cu o franchete sumbra in single-ul Papillon, o piesa cu un aer extrem de familiar pentru fanii lui Dave Gahan. Alteori, timbrul glacial al liderului Editors capata note melancolice, ce te bantuie cum numai David Bowie si Nick Cave mai stiu s-o faca. “Blestemate fie orele ce se scurg, blestemate fie florile de vara, caci ne-au rapit ceea ce candva era al nostru”, se tanguie Smith in The Big Exit. Nu degeaba, la lansarea trupei de acum patru ani, revista NME descria primul single, Bullets, ca pe “ceva dureros de frumos”.
New new wave
Pe tempouri reglate de metronoame, ticaieli, sample-uri si drum machines, Editors readuce la viata new wave-ul anilor ’80. Cu pulsuri electro emise parca in Morse si cu sintetizatoare ce amintesc de coloana sonora din cel de-al doilea Terminator, trupa continua linia deschisa de americanii de la Interpol, asezati in asa-zisul curent muzical “new new wave”. Cat priveste vocea cerebrala de bariton a solistului, daca tinem cu tot pretul s-o inadram undeva, ar incapea eventual intr-un filon care traverseaza genurile, venind de la Joy Division si Depeche Mode pana la recentele revelatii britanice Glasvegas si White Lies. De altfel, trupa ne avertiza inca din aceasta vara ca albumul va fi “mai direct si mai crud” decat ce stiam pana acum. In fine, nu trebuie neglijam sa facem reverenta cuvenita spre producatorul Mark "Flood" Ellis, care a mai colaborat cu Depeche Mode, U2, Nick Cave si PJ Harvey.
Cum respira Pamantul
Lansat chiar in aceasta saptamana, albumul In This Light and on This Evening respecta regula nescrisa a rockului alternativ: “scrieti versuri incifrate, aluzive, departe de cliseele ieftine”. Noul disc Editors nu vrea sa te convinga de ceva anume, fiind mai curand un album de atmosfera, cu evocari poetice si aluzii fruste. “Ma jur pe ce am mai sfant, am auzit cum respira Pamantul cu putine clipe inainte ca ploaia sa tabarasca pe mine. Ma jur pe ce am mai sfant, in aceasta seara si in aceasta lumina, Londra devine cel mai frumos lucrul pe care l-am vazut vreodata”, canta Smith in piesa care da titlul albumului. “In discul nostru, sunt mai multe personaje si scene petrecute pe fundalul Londrei”, explica intr-un documentar solistul pasionat dupa imageria scenelor nocturne urbane.
Din buricul Angliei
Nascut in Birmingham, grupul de indie rock este compus din Tom Smith (voce si chitara), Chris Urbanowicz (chitara), Russ Leetch (bas) si Ed Lay (percutie). Chiar daca s-au intalnit in centrul Angliei, nici unul dintre membrii trupei nu este originar de acolo. Inainte de a semna in 2004 cu casa de discuri, formatia a avut diverse nume, precum Pride sau Snowfield. Primul single al formatiei, Bullets, a fost lansat in ianuarie 2005 intr-o editie limitata la 500 de exemplare, dupa care trupa si-a facut repede loc in playlist-urile radiourilor britanice. Un succes la fel de mare l-a avut albumul de debut, The Black Room.
Surse: NME, contactmusic.com, The Independent.